Cortina sau fisura lumii (George Banu)

 

Din perdea/cortina, pictura si teatrul au facut atat o emblema, cat si o unealta. Ea separa si dezvaluie. Face distinctia intre spectatori si actori in marele teatru al lumii.

De la Maria in pictura la Hamlet in teatru, de la infantele lui Velázquez si suzeranii lui Van Dyck la spectacolele lui Grüber si la ecorseele vii ale lui Bacon, perdeaua/cortina insoteste fiinta in scenariul pe care ea il joaca de-a lungul epocilor. Pretutindeni ea se ridica si cade.

Ea deschide si inchide. Perdeaua/cortina fascineaza ca figura a fisurii.
Fisura lumii.

Printr-un florilegiu de exemple– in care capodoperele si operele uitate stau alaturi, in care extrase literare si scene de teatru isi raspund–, eseul lui George Banu exalta frumusetea cortinei, iar dintre pliurile ei scoate la iveala secretele.

George Banu mediteaza pe tema cortinei din perspectiva marii metafore theatrum mundi.

In pictura, ca si in teatru, cortina sparge unitatea. Ea lasa sa se vada tot atat pe cat camufleaza. Imparte fiintele in actori si spectatori, protejeaza secretul si intretine asteptarea unei dezvaluiri mereu posibile.

Cortina are o morfologie, iar aceasta se precizeaza atat prin numeroasele ei utilizari– cortina/draperie de aparitie, de prestigiu, de intimitate, de finitudine–, cat si prin sistemele de fixare si multiplele variabile: de greutate, de opacitate, de orientare.

„Un filozof si-ar putea petrece intreaga viata fie si numai meditand asupra conceptului de cortina", spunea marele scriitor Thomas Bernhard.

Aceasta este si intentia cartii de fata.

Sub denumirea generica de„cortina"– rideau in franceza– se reunesc aici dispozitive de separatie si deschidere care, in romana, dispun de denumiri distincte: perdea, tapiserie... dar functia lor e mereu aceeasi. Ele marcheaza„fisuri" posibile, uverturi si inchideri,„cortine" reluate la infinit.

Nr. de pagini: 160
Anul aparitiei: 2014