Ellixirele Diavolului (E. T. A. Hoffmann)

Redactarea romanului Elixirele diavolului exprima ritmul sufletesc rapid si inegal al autorului, urmand variatiile vietii sale launtrice, conducand la falii interioare, intreruperi si reluari ale activitatii dupa o perioada mai lunga, in care autorul incearca sa regaseasca, fara a reusi in intregime, dispozitia emotiva a primei redactari.

Elaborarea romanului in substanta sa intima, ca si in infaptuirea lui formala, asculta, ca in toate operele artistice, de altminteri, de conditionarile a trei categorii de coordonate: complexitatea psihologica si formatia mentala a autorului; atmosfera intelectuala a culturii si epocii in care a aparut; imprejurarile concrete de viata particulare autorului, care au avut o semnificatie ocazionala, dar de o insemnatate hotaratoare in aparitia operei, dand corp si orientare, intr-o infaptuire artistica unitara, unor dispozitii potentiale, preexistand difuz si neorganizat in psihologia artistului si mediul cultural al ambiantei. Ion Biberi


Scriitor romantic exemplar, E. T. A. Hoffmann (1776-1822) este autorul unei opere narative de o rara bogatie imaginativa, care a avut un puternic ecou in literatura universala (Baudelaire, Poe, Wilde, Kafka).

Osciland intre fantasticul gotic si ironie, in Elixirele diavolului Hoffmann le propune cititorilor sai o incursiune in universul fortelor malefice. Intruziunea supranaturalului in viata personajelor - o confruntare inegala - dezvaluie fragilitatea si tragismul conditiei umane


Traducere: I. Cassian-Matasaru
Format: 13 x 20 cm
Nr pagini: 312
Aparitie: 2005

OPINIA CITITORILOR