Femei in terapie

Ce le determina pe femei sa se autodevalorizeze? Care este

semnificatia stereotipurilor rolurilor de gen? Femeile pot fi

doar dependente si pasive? Cat de multa frica trezeste furia

feminina? Harriet Lerner considera ca, alaturi de aspectele ce

tin de dinamica individuala, este important sa ajutam femeile

sa-si vada problemele si comportamentul si din perspectiva

factorilor familiali si culturali care le impiedica diferentierea sinelui, si afecteaza capacitatea lor de a iubi si

de a munci. Abordand miturile legate de personalitatea femeilor din perspectiva teoriei feministe si a teoriei

sistemelor familiale, autoarea ilustreaza modul in care practica terapeutica traditionala poate fi transformata,

si le ofera terapeutilor posibilitatea de a intelege mai bine femeile pe care le intalnesc in cabinet.

Harriet Lerner este profesor la Karl Menninger School of Psychiatry si psiholog clinician in cadrul Clinicii

Menninger din Topeka. A scris numeroase lucrari despre psihologia femeilor si relatiile de familie.

In comparatie cu eroii barbati, care lupta si chiar isi dau viata pentru lucrurile in care cred, femeia furioasa si

agresiva ar putea intr-adevar sa ne produca tuturor dezgust. Dar care sunt imaginile care ni se formeaza in

minte? Femeia care „uraste barbatii”, plina de invidie, castratoare, descarcandu-si mania si resentimentele

fata de barbati? Casnica pasiv-agresiva si dusmanoasa care isi domina si controleaza sotul din umbra?

Femeia infantila, irationala, iute la manie, care arunca cu farfurii si tigai prin bucatarie si se comporta mereu

ca o nenorocita isterica? Aceste imagini familiare sunt mai mult decat stereotipuri crude si sexiste. Sunt de

fapt pozitii nevrotice adoptate de femei reale atunci cand presiunile intrapsihice si culturale se combina

pentru a inhiba exprimarea directa si adecvata a furiei si protestului legitime.

Harriet Lerner

O veche zicala din popor spune ca „Un fiu ramane un fiu pana isi ia o nevasta; o fiica iti ramane fiica pentru

tot restul vietii ei”. Desi acest citat reflecta apropierea particulara dintre mame si fiicele lor, sugereaza si mai

marea dificultate intampinata de fiica in a-si declara independenta de mama sa. Propria-mi experienta clinica

m-a convins ca sarcina de a-ti declara separarea si diferentierea de mama este una relativ mai dificila pentru

fata. Fata, in special, este cea care poate resimti inconstient pasii inspre autonomie ca fiind periculosi, de

vreme ce a fi separata si intreaga in afara mamei constituie o lipsa de loialitate si o tradare a relatiei dintre

ele.

OPINIA CITITORILOR