Geografia statelor Asiei (Vasile Popa)

Pozitia geografica si limitele Asiei.

Asia este, indiscutabil, continentul cel mai intins, mai populat si mai complex din punct de vedere geografic. Pe cei circa 45 milioane km, se intalnesc multe dintre extremele geografice ale Terrei: cea mai mare altitudine - Everest, cel mai jos punct al uscatului - Marea Moarta, polul frigului din regiunile permanent umanizate - Verhoiansk, polul ploilor - Cherrapunji, cel mai mare lac - Marea Caspica, cel mai adanc lac - Baikal, cea mai intinsa padure - taigaua siberiana, cea mai populata tara - China, cea mai mare arie metropolitana - Tokyo, etc.

Numele Asia este foarte vechi, fiind folosit pentru prima data de greci, mai precis de Herodot, in anul 440 i. Hr. Asia este mai mult un termen geografic, un concept cultural-istoric, decat un continent unitar, separarea de Europa nefiind foarte clar exprimata. De altfel, Europa este de multe ori privita ca o peninsula a Asiei, formand impreuna Eurasia. Limita dintre aceste doua continente, convenita de cei mai multi geografi, este o linie care porneste de la Oceanul Arctic si continua cu Muntii Ural, fluviul Ural, Marea Caspica, Muntii Caucaz, Marea Neagra, Stramtoarea Bosfor, Marea Marmara, Stramtoarea Dardanele si Marea Egee.

Limita cu Africa este data de Canalul Suez, Marea Rosie, Stramtoarea Bab-el-Mandeb si Golful Aden. Spre sud, est si nord limitele continentului sunt date oceanele Indian, Pacific si Arctic. Stramtoarea Bering, cu o latime de 85 km si o adancime de 30-50 m, separa Asia de America de Nord, iar marile Arafura si Timor o despart de Australia.

In functie de limitele geografice general acceptate, constatam unele discordante fata de frontierele politice. In acest context, identificam mai multe state transcontinentale, precum: Rusia, Kazahstan, Azerbaidjan, Georgia, Turcia, Cipru, Egipt sau Indonezia. In cazul Rusiei, chiar daca istoric, cultural si economic este integrata spatiului european, mai mult de 75% din teritoriu se afla la est de Muntii Ural. In ceea ce priveste Kazahstanul, acesta are doua provincii, Atirau si Kazahstanul de Vest, care se extind la vest de raul Ural. Georgia si Azerbaidjan au cea mai mare parte a teritoriului in Asia, insa ambele detin mici portiuni la nord de linia celor mai mari inaltimi din Caucazul Mare. In plus, aceste doua state, impreuna cu Armenia, au puternice legaturi politice, economice sau culturale cu Europa.

Turcia, in ciuda faptului ca doar 3% din teritoriul sau se afla in Europa, a devenit membra a Consiliului Europei inca din 1949 si este din 2005 candidata oficiala pentru integrarea in Uniunea Europeana. Cipru, o insula care din punct de vedere geografic este parte a Asiei, a fost admisa in Consiliul Europei in 1961 si in Uniunea Europeana in 2004.

Peninsula Sinai, parte integranta a Egiptului, se afla in Asia, la est de Canalul Suez. In plus, geopolitic, Egiptul este frecvent incadrat Orientului Mijlociu. Stranse legaturi africane are si insula Socotra, situata in largul Cornului Africii, controlata insa de Yemen, ca parte a guvernoratului Aden. Indonezia, comun asociata Asiei de Sud-Est, detine o serie de teritorii care au trasaturi similare Oceaniei. Este vorba despre provinciile estice ale statului, situate dincolo de Linia Wallace.

Daca ne raportam doar la aria continentala, punctele extreme ale Asiei sunt: Capul Baba (Turcia, 2604' longitudine estica), Capul Dejnev (Peninsula Ciukotsk, Rusia, 169040' longitudine vestica), Capul Celiuskin (Peninsula Taimar, 77043' latitudine nordica), Capul Piai (Peninsula Malacca, 1016' latitudine nordica). Luand in considerare intregul spatiu asiatic, inclusiv cel insular, situatia se modifica. Astfel, extremitate sudica a Asiei este data de insula Dana (Pulau Dana, 1105' latitudine sudica) din Indonezia, o insula nelocuita situata la sud de insula Roti. In plus, daca consideram insulele Cocos (Keeling) ca facand parte din Asia de Sud-Est, atunci limita sudica ar trece dincolo de paralela de 120 latitudine sudica.

In acelasi sens, extremitatea nordica este data de Capul Arctic din insula Komsomolets (Severnaia Zemlia), situat la 81013' latitudine nordica. Apoi, in partea centrala a Stramtorii Bering se gasesc doua insule, Diomede Mare si Mica, situate la o departare de circa 4 km, intre care se afla granita intre Rusia si SUA si, in acelasi timp, Linia Datei Internationale (linie imaginara care desemneaza locul de unde incepe fiecare zi calendaristica). Astfel, insula Diomede Mare, cunoscuta in rusa sub numele de Ostrov Ratmanova, parte a districtului Ciukotsk, reprezenta extremitatea estica a Asiei (169005').

Regiunile Asiei.
In privinta regionalizarii Asiei, chiar daca exista unele opinii diferite, se pot delimita 6 mari regiuni, fiecare dintre acestea avand multe trasaturi distincte, pe langa localizarea geografica, precum: Asia de Est, Asia de Sud-Est, Asia de Sud, Asia de Sud-Vest, Asia Centrala si Asia Nordica.

Asia de Est este o regiune care, din punct de vedere cultural-istoric, a facut parte din sfera de influenta chineza. Statele si teritoriile incluse aici sunt: China, inclusiv regiunile administrative speciale Hong Kong si Macao, Japonia, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Taiwan si Mongolia. Acesta din urma, ca si unele parti ale Chinei, care istoric si cultural nu au fost dominate de chinezii han si au un mediu predominant arid, adica regiunile autonome Tibet, Xinjiang Uygur si Mongolia Interioara si provincia Qinghai, sunt asociate partii centrale a Asiei.

Asia de Est mai este perceputa ca intreg teritoriul cuprins intre India si Amur, divizat in Asia de Nord-Est si Asia de Sud-Est. Asia de Nord-Est include uneori si tinutul de la nord de Valea Amurului.

Asia de Sud-Est este regiunea geografica dintre China si India, care cuprinde o parte peninsulara (Peninsula Indochina): Thailanda, Vietnam, Mayanmar, Laos, Cambodgia si Malaezia Peninsulara, si una insulara: Indonezia, Filipine, Malaezia Estica, Singapore, Brunei si Timorul de Est. Insulele Christmas si Cocos (Keeling), din sudul arhipelagului indonezian, sunt considerate parti ale Asiei de Sud-Est, chiar daca sunt administrate de Australia.

Asia de Sud cuprinde regiunea situata la sud de sistemul montan Himalaya– Hindukush, formata din statele: India, Pakistan, Afganistan, Bangladesh, Sri Lanka, Nepal, Bhutan si Maldive. Unele surse, precum Divizia de Statistica a ONU, includ in aceasta regiune si Iranul.

Asia Sud-Vestica (Asia Vestica) corespunde termenilor europeni traditionali de Orientul Mijlociu si Orientul Apropiat, ambii descriind pozitia regiunilor geografice in relatie cu Europa. Aici sunt  incluse: Turcia, Cipru, Armenia, Georgia si Azerbaidjan, tari care graviteaza intre Europa si Asia, dar si statele Levantului (Siria, Iordania, Liban si Israel), Irak, Iran, precum si statele Peninsulei Arabe (Arabia Saudita, Kuwait, Emiratele Arabe Unite, Oman, Yemen, Qatar si Bahrain).

Asia Centrala, in context modern, cuprinde cele cinci state foste sovietice: Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Tajikistan si Kirgizstan. In sens mai larg, aici intra si Mongolia, Afganistanul, precum si vestul Chinei (regiunile autonome Tibet, Xinjiang Uygur si Mongolia Interioara si provincia Qinghai).

Asia de Nord, cuprinzand partea asiatica a Rusiei, la est de Muntii Ural, este un termen mai putin utilizat.


CUPRINS

Introducere 
Abrevieri

ASIA DE EST

China
Japonia
Coreea de Nord
Coreea de Sud
Taiwan
Mongolia
ASIA DE SUD-EST

Indonezia
Thailanda
Malaezia
Vietnam
Filipine
Laos
Myanmar (Birmania)
Cambodgia 
Singapore
Brunei
Timorul de Est

ASIA DE SUD

India
Pakistan
Afganistan
Bangladesh
Sri Lanka
Nepal 
Bhutan
Maldive
ASIA DE SUD-VEST

Turcia
Cipru 
Georgia
Armenia
Azerbaidjan
Israel 
Liban
Siria
Iordania
Irak
Iran
Arabia Sauditã
Emiratele Arabe Unite
Oman
Yemen
Kuwait
Qatar
Bahrain
ASIA CENTRALÃ

Kazahstan
Uzbekistan 
Turkmenistan
Kirgizstan
Tadjikistan

ASIA DE NORD (Rusia Asiaticã)
BIBLIOGRAFIE

ABREVIERI
ASA - Anuarul Statistic al Armeniei
ASAF - Anuarul Statistic al Afganistanului
ASAS– Anuarul Statistic al Arabiei Saudite
ASAZ– Anuarul Statistic al Azerbaidjanului
ASB– Anuarul Statistic al Bangladeshului
ASBH– Anuarul Statistic al Bhutanului
ASCHI - Anuarul Statistic al Chinei
ASEAU– Anuarul Statistic al Emiratelor Arabe Unite
ASI– Anuarul Statistic al Iranului
ASIND - Anuarul Statistic al Indiei
ASJ– Anuarul Statistic al Japoniei
ASKAZ - Anuarul Statistic al Kazahstanului
ASL - Anuarul Statistic al Libanului
ASM– Anuarul Statistic al Malaeziei
ASN– Anuarul Statistic al Nepalului
ASO– Anuarul Statistic al Omanului
ASP - Anuarul Statistic al Pakistanului
ASQ– Autoritatea de Statistica a Qatarului
ASRM– Anuarul Statistic al Republicii Maldive
ASRC– Anuarul Statistic al Republicii China (Taiwan)
ASS– Anuarul Statistic al statului Singapore
ASV– Anuarul Statistic al Vietnamului
ASY– Anuarul Statistic al Yemenului
BCSCN - Biroul Central de Statistica al Coreei de Nord
BCSI– Biroul Central de Statistica al Israelului
BCSS - Biroul Central de Statistica al Siriei
BPSR– Revista de Statistica British Petroleum
CIA– Agentia Centrala de Informatii a SUA
DESA– Departamentul de Afaceri Economice si Sociale al ONU, Divizia Populatie
DSI - Departamentul de Statistica al Iordaniei
DSL– Departamentul de Statistica al Laosului
DSRSL– Departamentul de Statistica si Recensamant din Sri Lanka
EIA– Administratia de Informatii Energetice a SUA
INSC– Institutul National de Statistica al Cambodgiei
IUCN– Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii
ISSB– Biroul International de Statistica asupra Otelului
GEOSTAT– Oficiul National de Statistica al Georgiei
ONSM - Oficiul National de Statistica al Mongoliei
ONSI - Oficiul National de Statistica al Indoneziei
ONST– Oficiul National de Statistica al Thailandei
ONSF– Oficiul National de Statistica din Filipine
OCSI - Organizatia Centrala de Statistica a Irakului
OPEC– Organizatia Statelor Exportatoare de Petrol
OCIB - Organizatia Centrala de Informatii a Bahrainului
OICA– Organizatia Internationala a Constructorilor de Automobile
OZSTAT– Comitetul de Statistica al Uzbekistanului
TurkStat– Institutul de Statistica al Turciei
TAJSTAT– Comitetul de Statistica al Tadjikistanului
UNESCO– Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura
WWF– Fondul Mondial pentru Viata Salbatica


Anul aparitiei: 2012
Nr. pagini: 411