George si cheia secreta a universului - Editia, a II-a

Va invitam sa faceti o calatorie prin intinderile nemarginite ale spatiului extraterestru si, in toiul unei aventuri fantastice, sa descoperiti misterele fizicii si universului impreuna cu George, cu noii lui prieteni– omul de stiinta Eric si fiica sa Annie– si cu superinteligentul calculator Cosmos, care ii poate transporta oriunde si ii poate aduce inapoi, scotandu-i chiar si dintr-o gaura neagra. Sau nu-i poate scoate din asa ceva? Si cine oare o fi vrand sa puna mana pe Cosmos? Aceasta carte amuzanta si foarte bogata in informatii va ofera ocazia sa zburdati putin nestingheriti prin spatiu, timp si univers.


Pentru William si George, cu dragoste.

Un porc nu dispare asa, pur si simplu, Isi zise George, uitandu-se cu atentie prin toate ungherele cotetului gol-golut. Inchise ochii si-i deschise din nou, doar, doar o fi vreo Ingrozitoare iluzie optica. Dar cand se uita iarasi, porcul tot nu era nicaieri. Silueta plina de noroi a maldarului de carne roz lipsea In continuare cu desavarsire. De fapt, cand analiza a doua oara situatia, George Isi dadu seama ca era chiar si mai grava. Vazu usa cea mica a cotetului deschisa, ceea ce Insemna ca cineva nu o Inchisese cum trebuie. Si-acel cineva era probabil el.

- George, dragule! Il striga mama din bucatarie.
Incep imediat sa pregatesc masa, asa ca mai ai la dispozitie cam o ora. Ti-ai facut temele?

- Da, mami, raspunse el cu o voce aparent vesela.
- Ce-ti face porcul?
- Bine! Bineee! tipa George. Guita apoi de cateva
ori, ca sa dea impresia ca nu se petrecuse nimic deosebit In mica gradina din spatele casei, In care cresteau multe legume si un porc enorm, acum disparut In mod misterios. Mai grohai de cateva ori, asa, de forma; era foarte important ca mama sa nu iasa In gradina Inainte ca el sa fi putut inventa un plan. Nici nu-i trecea prin cap cum putea sa gaseasca porcul, sa-I bage Inapoi In cotet, sa Inchida usa si sa se si Intoarca la timp pentru cina. Dar macar se chinuia sa gaseasca o solutie, si ultimul lucru de care avea nevoie era ca unul dintre parinti sa apara Inainte sa fi gasit toate raspunsurile.

George stia ca parintii lui nu iubeau prea mult porcul. Nici mama, nici tata nu visasera vreodata sa aiba un porc In gradina din spate. Tata, mai ales, scrasnea din dinti cand Isi amintea cine statea dincolo de straturile de zarzavaturi. Porcul Il primisera cadou: cu cativa ani In urma, Intr-un ajun geros de Craciun, gasisera In pragul usii o cutie de carton din care razbateau tipete si fornaieli. Deschizand-o, George daduse de un purcel roz si indignat. Il scosese cu grija din cutie si toata seara Il urrnarise fi fi 1 incantat pe nou lui prieten cum patineaza pe langa brad pe copitele lui minuscule. Pe cutie gasisera un bilet: Dragii nostri, spunea bile-tul, puiutul are nevoie de un camin - nu i-l puteti oferi voi? Cu drag, Bunica xxx.


Tatal lui George nu era Incantat de noul membru al familiei. Era el vegetarian, dar asta nu Insemna ca Ii placeau animalele. De fapt, prefera plantele, care erau mult mai usor de Ingrijit: nu faceau mizerie, nu lasau urme de copite prin bucatarie si nici nu se furis au Inauntru ca sa manance biscuitii lasati pe masa. Dar George era fericit la culme sa aiba propriul lui porc. Cadourile primite In anul acela de la mama si de la tata fusesera, ca de obicei, destul de nasoale. Bluza tricotata de la mama, mov cu dungi portocalii, avea manecile pana la podea; ca sa nu mai spunem ca nu-si dorise niciodata un nai si Ii fusese greu sa se prefaca Incantat cand despachetase trusa micului constructor, de asamblare a unui sistem de reciclat deseurile.

Cadoul pe care George si-l dorea cu adevarat, mai mult decat orice pe lume, era un calculator. Dar stia ca avea mici sanse ca parintii sa i-l cumpere. Nu le placeau inventiile moderne si Incercau sa se lipseasca pe cat posibil de aparatele casnice standard. Pentru ca Isi doreau o viata mai curata si mai simpla, spalau toate hainele de mana, nu aveau automobil si iluminau casa cu lumanari, ca sa nu foloseasca curent electric.

Totul fusese conceput ca sa-i ofere lui George o crestere naturala si sanatoasa, fara toxine, aditivi, radiat ii sau alte fenomene nefaste. Singura problema era ca, eliminand tot ce putea fi rau pentru fiul lor, parintii renuntasera si la multe lucruri care l-ar fi putut amuza. Poate ca lor le placea sa participe la ceremonii ancestrale, la mitinguri ecologiste si sa-si macine singuri faina, dar nu si lui. George isi dorea sa mearga intr-un parc de distractii, sa se dea in carusel, sa joace jocuri pe calculator sau sa plece departe, departe cu avionul. Si, in loc de toate astea, nu avea decat un porc.

Dar era un porc minunat. George il botezase Freddy si petrecuse fericit multe ore agatat de marginea cotetului pe care tata il construise in fundul gradinii, privind micul animal cum scurma paiele sau adulmeca pamantul. Cu trecerea anotimpurilor si scurgerea anilor insa, purcelusullui George se facuse tot mai mare... si mai mare... si mai mare... atat de mare, incat, cand lumina era slaba, parea un pui de elefant. Cu cat Freddy
crestea mai mare, cu atat parea mai inghesuit in cotet. De fiecare data cand se ivea ocazia, evada din cotet si devasta straturile de zarzavaturi, zdrobind morcovii, rontaind capatanile mici de varza si rozand florile mamei. Chiar daca mama ii spunea adesea lui George cat e de important sa iubim toate fiintele vii, George banuia ca, in zilele in care Freddy ii devasta gradina, ea nu simtea prea multa dragoste pentru porc. La fel ca tata, si mama lui era vegetariana, dar baiatul putea jura c-o auzise morrnaind in barba, cu furie, cuvantul"carnati" in timp ce repara dezastrul produs dupa una dintre
evadarile lui Freddy.

Dar azi Freddy nu distrusese legumele. In loc sa goneasca nebuneste in toate partile, porcul facuse ceva mult mai rau. George remarca o gaura suspecta, de marimea unui porc, in gardul care le separa gradina de curtea vecinilor. Clar, ieri gaura nu fusese acolo, dar ieri Freddy statuse bine inchis in cotet. Iar acum, ia-l de unde nu-i. Asta nu putea insemna decat un singur lucru: ca Freddy, in goana lui catre aventura, se napustise afara din gradina protejata si ajunsese intr-un loc in care nu trebuia nicicum sa ajunga.

"La Vecini" era un loc misterios, unde nu locuia nimeni de cand se stia George. La toate celelalte case din vecinatate puteai vedea gradini bine ingrijite, ferestre luminate, puteai auzi usi trantite; doar una statea acolo trista, tacuta si Intunecata. Nici un tipat fericit de copil nu o Insufletea dimineata, nici o mama nu-si chema familia la cina, iar la sfarsit de saptamana nu rasunau zgomote de ciocan si nici nu se simtea miros de vopsea, pentru ca nimeni nu venea sa repare ferestrele stricate sau sa curete jgheaburile cazute. Lasata de ani si ani In paragina, gradina scapase total de sub control, asa ca acum dincolo de gard se Intindea o adevarata jungla amazoruana.

De partea astalalta a gardului, In gradina lui George, iarba era Ingrijita, ordonata si cat se poate de plictisitoare. Randuri de fasole pe araci, de salate Infoiate, de frunze de morcovi ciufulite si de lujeri de cartofi. George nu putea bate mingea In gradina fara ca ea sa nu aterizeze - pleosc! - Intr-un tufis Ingrijit de zmeura si sa-I faca praf.

12
GEORGE SI CHEIA SECRETA A UNIVERSULUI

Parintii lui George Ingradisera un teren pe care baiatul putea sa cultive singur legume, In speranta ca se va Indragosti de gradinarit si, cand va creste, va deveni agricultor specializat In metode ecologice de cultivare. Dar George prefera sa se uite mai degraba la cer decat la pamant. Asa ca"peticullui de planeta ramanea gol si neingrijit, plin de pietre, de buruieni agatatoare si de tarana" stearpa, In timp ce el Incerca sa numere toate stelele de pe cer, ca sa afle cat de multe sunt.
"La Vecini" Insa, nimic nu era la fel. George se urca adesea pe cotetul porcului si se uita la padurea incalcita de peste gard.

Tufisurile lasate pana In pamant ofereau ascunzatori ademenitoare, iar copacii aveau ramuri aplecate si noduroase, perfecte pentru un baietel care vrea sa-i escaladeze.
Murii cresteau in grupuri uriase, iar bratele lor tepoase atarnau ca niste fire stranii si unduitoare, incrucisandu-se aidoma liniilor de cale ferata dintr-o gara.

Vara, tulpinile serpuitoare de rochita-randunicii se incolaceau pe fiecare planta din gradina, ca o panza verde de paianjen; papadii aurii rasareau de peste tot; tulpini gigantice si otravitoare de crucea-pamantului se conturau ca niste aratari venite de pe alta planeta, in timp ce floricelele albastre de nu-ma-uita faceau cochet cu ochiul din talmes-balmesul verde al gradinii de"La Vecini".

Dar si"La Vecini" era un teritoriu interzis. Parintii lui George spusesera clar"Nu!" la ideea ca baietelul ar fi putut sa-I foloseasca ca pe un nou teren de joaca. Si nu era un"Nu!" obisnuit, sovaitor sau binevoitor, de genul"Nu trebuie sa faci asa pentru binele tau". Era un"Nu!" adevarat, care nu admite comentarii. Acelasi"Nu!" pe care il auzise cand incercase sa le sugereze sa cumpere un televizor, ca doar toti copiii de la scoala aveau televizor acasa - iar unii chiar la ei in camera! George fusese nevoit atunci sa-si asculte tatal dand o explicatie lunga, despre cum este poluat creierul cand te uiti toata ziua la prostii. Dar, cand s-a pus problema mersului"La Vecini", nu mai avusese parte nici macar de prelegere. Tata rostise doar un"Nu!" sec, care nu mai lasase loc la comentarii.

Totusi George voia mereu sa inteleaga de ce. Si pentru ca isi daduse seama ca tata nu-i va mai da nici o explicatie, se hotarase sa o intrebe pe mama.


Pagini: 296
An aparitie: 2014
Format: 15x22, 5 cm
Ilustratii: Garry Parsons
Autor: Lucy Hawking, Stephen Hawking
Traducere: Antonia Cristinoi Bursuc