Imperativul trezviei in teologhisirea parintelui Miron Mihailescu. Volumul II

"Omul este menit a deveni intru totul dumnezeiesc in tot ce are de facut". Pentru ca noi, crestinii,  "ne-am lasat saditi in Dumnezeu cu radacinile aspiratiei noastre de viata. Noi ne inchinam ascultatorului de Dumnezeu care e Hristos". Si, astfel, "inima noastra" se face "atelier al Sfintei Treimi" intru experierea si dobandirea, de aici si de acum, a vietii vesnice. "Fericiti" sunt deci "cei care nu mai intarzie, ci grabnic isi iau in primire rostul lor. Exigenta este de la Cel ce ne-a dat aceasta sensibilitate minunata", adica de la Insusi Dumnezeu. Dar cum sa reusim? "Liturghia este inceputul unei vieti noi. duhul e viul din noi. In a fi atent la Dumnezeu consta odihna cea adevarata. Sa descoperim lansul de atentii ce se coboara din Cer pana in inima omului. Si sa le raspundem...

Cine este omul care ne-a putut adresa astfel de cuvinte? Cui apartine aceasta simtire si graire? Cine ne marturiseste o astfel de sensibilitate si de ancorare in Viul Care iubeste sa se reverse in vietile noastre? Volumul de fata ni-l dezvaluie. Ucenic si secretar al parintelui profesor Dumitru Staniloae, prieten cu parintele Arsenie Boca, parintele Miron Mihailescu a trudit teologic o viata intreaga spre a isi trezi semenii la viata cea adevarata, cu constiinta ca "multimile depind de noi, de cat de martori cu adevarat suntem", dar si, deopotriva, cu intelegerea ca "cuvintele Mantuitorului nu se preteaza la fel de fel de talcuiri, ci e cazul sa iei foc de la ele". El insusi a trait asta si a marturisit prin liturghisire si cuvant. Iar darul sau a ajuns acum, peste timp, la usa inimilor noastre. Ii deschidem? 

Pr. Razvan Andrei Ionescu

OPINIA CITITORILOR