Islamul - Introducere in doctrinele esoterice

Islamul - Introducere in doctrinele esoterice

Prezentare:

Prezenta lucrare este o introducere in studiul doctrinei sufite. Este important, inainte de toate, a defini punctul de vedere conform caruia abordam acest subiect: acest punct de vedere nu este cel al eruditiei pur si simplu, oricare ar fi interesul stiintific pentru rezumatele doctrinare care figureaza in acest studiu; noi intelegem, mai degraba, sa contribuim la eforturile celor care, in lumea moderna, cauta sa inteleaga adevarurile permanente si universale al caror mod de expresie este orice doctrina sacra. Vom spune mai intai ca stiinta academica nu este decat un ajutor cu totul secundar si indirect pentru asimilarea continutului intelectual al doctrinelor orientale, si nu acesta este scopul unei metode stiintifice, care abordeaza in mod necesar lucrurile din exterior, deci sub un aspect pur istoric si contingent.

Exista doctrine care nu se inteleg decat „din interior”, printr un efort de asimilare sau de patrundere ale carui modalitati, care sunt in mod esential intelectuale, depasesc prin aceasta gandirea discursiva; aceasta devine chiar un obstacol in masura in care este impregnata de conventii mentale, fara a mai vorbi de prejudecatile agnostice si evolutioniste care determina modul de gandire al majoritatii occidentalilor. Aceasta este explicatia faptului ca, aproape toti eruditii europeni, care au studiat sufismul, se inseala asupra adevaratei sale naturi: omul de cultura modern nu este obisnuit sa gandeasca in simboluri. Asa fiind, cercetarile moderne nu pot distinge ceea ce tine, in doua expresii traditionale analoge, de forma exterioara si ceea ce constituie elementul esential; datorita acestui fapt, eruditii sunt tentati sa vada imprumuturi de la o traditie la alta, cand, in fond, nu este vorba decat de o coincidenta de puncte de vedere spirituale, si divergente fundamentale acolo unde nu intervine decat o diferenta de perspective sau de modalitati de expresie. Astfel de confuzii se produc in mod necesar, deoarece formatia universitara si cunoasterea livresca autorizeaza aici cercetarea (lucrurilor de aceasta natura), care, in Orient, raman in mod natural rezervate acelora care sunt dotati cu intuitie spirituala si care se consacra studiului acestora in virtutea unei afinitati reale si sub indrumarea celor care continua o traditie vie.

In ceea [aceasta carte] vom incerca sa aratam care este perspectiva intelectuala a Sufismului, din care vom adopta modul propriu de exprimare, oferind, pe cat posibil, precizarile necesare cititorului european; in acelasi timp, vom arata care sunt analogiile dintre notiunile sufite si cele ale altor doctrine traditionale; astfel, nu ne vom abate de la punctul de vedere propriu Sufismului, care a recunoscut totdeauna principiul conform caruia Revelatia divina, transmisa prin intermediul marilor mediatori, imbraca forme diverse corespunzatoare aptitudinilor diferitelor colectivitati umane menite sa o primeasca. Comparatiile intre diferitele simboluri traditionale risca sa fie gresit intelese – stim asta; in acest sens vom spune ca maestrii spirituali sufiti s-au limitat, adesea, doar la a indica principiul de universalitate traditionala, fara a arata toate consecintele in raport cu alte religii, respectand astfel credinta oamenilor simpli. Daca credinta religioasa este, virtual, o cunoastere – fara de care ea nu ar fi decat o simpla parere – lumina sa este totusi invaluita de un domeniul afectiv, domeniu care este atasat unei traduceri determinate a Adevarului transcendent, si tinde astfel sa nege tot ceea ce se iveste dintr un alt mod inspirat de expresie. In acelasi timp, prudenta fata de credinta unei colectivitati nu se impune decat atat timp cat civilizatia sacra care protejeaza aceasta colectivitate reprezinta o lume quasi impermeabila; aceasta situatie se poate schimba in cazul unei intalniri inevitabile intre doua civilizatii sacre diferite, cum este cazul Islamului si Hinduismului sub imparatii Moguli, de exemplu; ea se schimba, cu atat mai mult, cand are loc contactul dintre marile civilizatii traditionale. In haosul in care traim, anumite comparatii se impun, cel putin pentru cei care sunt sensibili la formele spirituale si este imposibil in ziua de astazi de a trece sub tacere toate problemele care rezulta din aceasta. Ceea ce este important inainte de orice pentru a intelege, este ca recunoasterea – de catre cei ce adopta o perspectiva esoterica – a unitatii esentiale a tuturor formelor traditionale sa nu ii conduca nici la stergerea specificului acestora, nici la neintelegerea necesitatii, in ordinea respectiva, a uneia sau a alteia dintre Legile sacre, ci dimpotriva; caci diversitatea formelor traditionale nu indica numai insuficienta oricarei expresii formale fata de Adevarul total, ci ea acuza, de asemenea, indirect, originalitatea spirituala a fiecarei forme, adica, ceea ce fiecare dintre ele comporta ca inimitabil, in care se afirma unicitatea principiului lor comun: centrul unei roti, care uneste spitele, este in acelasi timp, ceea ce le fixeaza directiile divergente. Introducerea noastra in studiul doctrinei sufite va ramane incompleta; poate vom avea ocazia mai tarziu de a o completa. Vom vorbi mai degraba despre metafizica, aceasta fiind fundamentul; nu va fi vorba de metoda decat in linii mari si nu vom mentiona cosmologia decat in treacat. Pentru anumite aspecte ale doctrinei al carei rezumat il facem, ne vom referi, in primul rand, la opera lui Muhyi d din ibn ' Arabi, „Cel mai mare maestru (spiritual)”, al carui rol, in Sufism, este comparabil cu cel al lui Shri Shankaracharya in Vedantism.

Fata de prima versiune a acestui studiu, publicata in 1953, textul de fata a fost completat din multe puncte de vedere; am adaugat, in special, anumite consideratii despre realizarea spirituala. De vreme ce Sufismul este o traditie, adica transmiterea unei intelepciuni de origine divina, el este totodata si perpetuare in timp si reinnoire neincetata prin contactul cu izvorul sau atemporal. Orice doctrina traditionala este, prin definitie, imuabila in esenta sa, dar formularea sa se poate innoi in cadrul unui „stil conceptual” dat – deci pe baza constantelor traditiei – in functie de diferite moduri posibile ale intuitiei si conform circumstantelor umane.

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review