ISTORIA CANIBALISMULUI

Consumul carnii de om este un tabu suprem in orice societate care se pretinde civilizata. De-a lungul secolelor, canibalismul a fost un argument pentru a justifica persecutia si cucerirea altor popoare, aparent mai putin dezvoltate.

Desi pare surprinzator, recentele descoperiri paleontologice sprijina teoria conform careia oamenii au fost devorati de semenii lor inca de pe vremea cand primii nostri stramosi au aparut pe Terra. A existat canibalism din vremurile cele mai indepartate si in toate regiunile globului. Cu trecerea timpului, in majoritatea societatilor aceasta practica a disparut, insa in unele triburi se mai mentine si azi si chiar este consfintita si glorificata.

Desi ne repugna ideea ca o fiinta umana poate trata corpul unui semen ca pe o simpla bucata de carne, canibalismul ne produce o inevitabila fascinatie fata de ceea ce e straniu, diferit, fata de ceea ce se abate de la norma; o atitudine profund omeneasca, ce se amplifica atunci cand aflam ca, in unele triburi, canibalismul nu este considerat un act monstruos si impotriva naturii, ci o practica bazata pe credinte stravechi, acceptata de colectivitate, o datorie morala sacra.
Tocmai pe inevitabila fascinatie se bazeaza si Manuel Moros Pena cand ne propune aceasta surprinzatoare incursiune in antropofagie, din Antichitate pana in zilele noastre. In paginile cartii vom gasi capitole bine documentate despre canibalismul ritualic, cel al razboinicilor, despre canibalismul de supravietuire sau cel patologic...

Vom afla despre celebrul caz al supravietuitorilor accidentului aviatic din Anzi, despre canibalismul aztecilor, despre canibalismul funerar practicat de tribul fore si chiar despre recentul caz al canibalului german Armin Meiwes.

Nr. de pagini: 368
Anul aparitiei: 2009