Litigii de munca. Jurisprudenta relevanta a Curtii de Apel Bucuresti pe semestrul II 2011

Lucrarea reprezinta o sinteza a practicii judiciare a Curtii de Apel Bucuresti– Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, ce cuprinde cele mai relevante decizii pronuntate in al doilea semestru al anului 2011 in materia litigiilor de munca.

Dintr-o bogata jurisprudenta au fost selectate 48 de spete, care puncteaza o serie de probleme ridicate in practica in legatura cu incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractului individual de munca, drepturile salariale si alte drepturi banesti, platile compensatorii, raspunderea disciplinara si patrimoniala. Totodata, pot fi regasite solutii care pun in discutie aspecte de actualitate referitoare la aplicarea legislatiei salarizarii in domeniul bugetar.



Capitolul I. Incheierea, executarea,
modificarea si suspendarea contractului
individual de munca

1. Modificarea locului muncii. Detasare. Conditii
C. muncii, art. 45‑46
Potrivit art. 45 C. muncii,„Detasarea este actul prin care se
dispune schimbarea temporara a locului de munca, din dispozitia
angajatorului, la un alt angajator, in scopul executarii unor
lucrari in interesul acestuia. In mod exceptional, prin detasare
se poate modifica si felul muncii, dar numai cu consimtamantul
scris al salariatului”.
La randul sau, art. 46 C. muncii impune o serie de conditii ce
reprezinta caracteristici obligatorii ale detasarii. Astfel, detasarea
este urmarea unei dispozitii obligatorii pentru salariat, are caracter
temporar (cel mult un an), se dispune in cadrul altei unitati.
In speta, modificarea contractului individual de munca nu
a impus nicio detasare, fiind vorba doar despre un nou post in
legatura cu executarea contractului de consultanta incheiat intre
doua societati din cadrul aceluiasi grup.
C.A. Bucuresti, s. a VII‑a civ., confl. mun. si asig. soc.,
dec. nr. 6488/R din 20 octombrie 2011
Prin sentinta civila nr. 8783/24.11.2010, Tribunalul Bucuresti,
Sectia a VIII‑a conflicte de munca si asigurari sociale, a admis in parte
contestatia formulata de contestatoarea S.E.T., in contradictoriu cu
intimata SC A.C. Romania SRL; a anulat decizia nr. 370/13.04.2010;
a dispus reintegrarea contestatoarei in functia de Director financiar;
a obligat‑o pe intimata la plata unei despagubiri egale cu salariile
indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care
ar fi beneficiat salariata de la data concedierii, 13.04.2010, pana la
reintegrare; a obligat‑o pe intimata sa radieze mentiunea concedierii
din carnetul de munca; a respins cererea privind plata bonusurilor ca
neintemeiata. Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut
urmatoarea situatie de fapt si de drept:
Prin decizia nr. 370/13.04.2010, intimata a dispus incetarea
contractului de munca al contestatoarei, in temeiul art. 65 alin. (1)
C. muncii, in fapt fiind invocata necesitatea eficientizarii activitatii
2 Litigii de munca
societatii si, pe cale de consecinta, reducerea costurilor reprezentand
drepturi salariale si alte pachete compensatorii.
Potrivit art. 74 alin. (1) C. muncii, decizia de concediere se comunica
salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu:
a) motivele care determina concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile
de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d),
numai in cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de
munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa
opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.
Verificand decizia din punct de vedere al formei, s‑a retinut ca aceasta
a fost emisa cu respectarea conditiilor prevazute de textul de lege
mentionat mai sus.
Potrivit art. 65 alin. (2) C. muncii, desfiintarea locului de munca
ocupat de salariat trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si
serioasa. Desfiintarea este efectiva atunci cand locul de munca este
suprimat din structura angajatorului, cand nu se mai regaseste in
organigrama acestuia ori in statul de functii. Cauza este reala cand
prezinta un caracter obiectiv, adica este impusa de dificultati economice
sau transformari tehnologice, independenta de buna sau reaua‑credinta
a angajatorului. Cauza este serioasa cand se impune din necesitati
evidente privind imbunatatirea activitatii si nu disimuleaza realitatea.
Cauza serioasa este aceea care face imposibila continuarea activitatii
la un loc de munca, fara pagube pentru angajator, excluzandu‑se insa
plata salariului.
In speta, s‑a retinut ca, prin contractul individual de munca incheiat
la data de 23.11.2009, contestatoarea a fost angajata in functia de
contabil‑sef, pe parcursul derularii raporturilor de munca functia
fiind modificata prin acordul partilor, in aceea de director financiar.
Conform mentiunilor din carnetul de munca, aceasta functie a fost
detinuta de contestatoare pana la data de 01.02.2009, data reluarii
activitatii dupa suspendarea contractului de munca pe perioada
concediului pentru crestere copil.
La data de 30.01.2009 intervine o noua modificare a contractului
de munca cu privire la functie, prin actul aditional de la aceasta data
contestatoarea ocupand pozitia de director economic achizitii incepand
cu data de 02.02.2009. Ocuparea acestei functii este urmarea
incheierii contractului de servicii de consultanta nr. 210 incheiat la
data de 01.02.2009 intre A.C. Polonia si A.C. Romania, in care se
precizeaza ca:„A.C. Romania a numit un angajat, pe T.S., pentru
I. Incheierea, executarea, modificarea si suspendarea CIM 3
aceasta perioada, sau un alt angajat pentru o perioada ulterioara, daca
este necesar si in functie de acordurile dintre parti, care sa se ocupe
de acordurile furnizate de A.C. Romania”.
La data de 07.10.2009 are loc incetarea contractului de prestari
servicii intre cele doua societati prin acordul partilor, conform actului
din aceasta data, cu numarul 1791. Anterior, printr‑un memorandum
din 01.10.2009, transmis prin e‑mail, A.C. Polonia aduce la cunostinta
A.C. Romania intentia de reziliere a contractului nr. 210/01.02.2009,
cu privire la serviciile de consultanta furnizate de T.S., in calitate de
director achizitii CEE. La 01.10.2009, data comunicarii intentiei de
reziliere, intimata emite decizia nr. 1/01.10.2009, prin care se dispune
reorganizarea activitatii prin restructurarea pozitiei de director
economic achizitii, incepand cu 07.10.2009, cu motivarea ca aceasta
se impune prin incetarea contractului de prestari servicii consultanta
nr. 210/01.02.2009,„pentru deservirea careia a fost alocata aceasta
pozitie”. La data de 07.10.2009 se emite preavizul de 30 de zile
lucratoare, iar la 13.04.2010 decizia de concediere.
S‑a retinut ca modificarea functiei contestatoarei, din director
financiar in director economic achizitii, a avut loc ca urmare a incheierii
contractului de prestari servicii intre societatile ce fac parte dintr‑un
grup multinational de companii sub compania‑mama A.P. INC,
contract care a necesitat prestarea muncii de catre contestatoare.
Postul de director economic achizitii a fost creat ca urmare a incheierii
contractului de consultanta si a fost sustinut financiar de A.C. Polonia,
aparand in organigrama departamentului financiar al grupului la
nivelul Europei Centrale si de Est, aspect care rezulta si din sustinerile
formulate prin intampinare si notele scrise depuse de intimata.
Prin adresa nr. 5/2010, emisa de Directorul de resurse umane
pentru Romania si Moldova, se mentioneaza ca pozitiile corespunzatoare
angajatilor romani detasati, care isi desfasoara activitatea in
structuri regionale, nu sunt incluse in organigrama A.C. Romania,
fiind mentionate doar numele acestora impreuna cu o trimitere la
organigrama regionala unde figureaza pe durata detasarii. Acelasi
inscris face vorbire de suspendarea pe durata detasarii a contractelor
de munca ale angajatilor detasati, care isi desfasoara activitatea in
interesul unor regiuni (in cazul contestatoarei, Europa Centrala si
de Est‑CEE).
Inscrisul mentionat confirma, asadar, existenta unor posturi la
nivel regional, in structura de management a unui grup de tari, posturi
4 Litigii de munca
in care isi desfasoara activitatea salariati din diferite tari si care au
relatii contractuale de detasare.
Potrivit art. 45 C. muncii, detasarea este actul prin care se dispune
schimbarea temporara a locului de munca, din dispozitia angajatorului,
la un alt angajator, in scopul executarii unor lucrari in interesul
acestuia. In mod exceptional, prin detasare se poate modifica si felul
muncii, dar numai cu consimtamantul scris al salariatului.
Actul aditional din 30.01.2009, incheiat intre contestatoare si
intimata, are semnificatia unei detasari, prin care s‑a modificat nu
numai locul de munca, ci si felul muncii.
Incheierea contractului de consultanta dintre A.C. Polonia si
A.C. Romania a necesitat schimbarea temporara a locului muncii,
la sediul din Chiajna (asa cum rezulta din oferta de munca adresata
contestatoarei in ianuarie 2009) si modificarea felului muncii, pentru
care era necesar acordul salariatului, exprimat prin semnarea actului
aditional din 30.10.2009. Plata drepturilor salariale ale contestatoarei
a fost facuta de A.C. Polonia, la care salariata a fost detasata, situatie
prevazuta de art. 47 alin. (1) C. muncii. Incetarea detasarii nu are insa
ca efect incetarea contractului de munca, salariatul avand dreptul
de a reveni la locul sau de munca de la angajatorul care l‑a detasat,
implicit la functia avuta anterior detasarii.
Intr‑adevar, la nivelul A.C. Romania, ultima functie ocupata
de contestatoare, de director economic achizitii, nu se regaseste in
organigrama la momentul concedierii, postul nu a fost redenumit si
ocupat de o alta persoana, astfel ca se poate vorbi despre o desfiintare
efectiva. Insa nu poate fi ignorat faptul ca functia de director
economic achizitii a fost necesara pentru atingerea obiectivelor din
contractul de prestari servicii, anterior acestuia A.C. Romania neavand
in organigrama functia de director economic achizitii (care de altfel
se referea la o regiune− CEE, dat fiind specificul organizarii unei
companii multinationale). Cauza desfiintarii este rezilierea contractului
de prestari servicii dintre A.C. Polonia si A.C. Romania, contract care
prevedea o perioada determinata de valabilitate, in timp ce contractul
de munca al contestatoarei a fost incheiat pe perioada nedeterminata.
Din moment ce contractul de prestari servicii a fost incheiat pe
perioada determinata, era evident ca si functia de director economic
achizitii creata pentru indeplinirea obligatiilor din contract avea
caracter temporar, or, partile nu au negociat un contract pe perioada
I. Incheierea, executarea, modificarea si suspendarea CIM 5
determinata, ci modificarea felului muncii printr‑un act aditional la
contractul de munca pe perioada nedeterminata.
Chiar daca postul de director economic achizitii nu mai era necesar
angajatorului, cauza desfiintarii avand caracter real, obiectiv, trebuie
avute in vedere premisele infiintarii postului, caci, desi corespondenta
sau actele incheiate nu folosesc termenul„detasare”, situatia de
ansamblu conduce la o singura concluzie: s‑a urmarit modificarea
temporara a felului muncii, contractul individual de munca fiind suspendat
din initiativa angajatorului pe durata detasarii, conform art. 52
lit. e) C. muncii. Asa cum se arata chiar in actul nr. 5/2010, emis de
angajator, despre care s‑a facut vorbire anterior, situatia angajatilor
in structura de management la nivel regional era de salariati detasati,
contractele de munca cu tara cu care le‑au incheiat fiind suspendate.
Concedierea contestatoarei apare ca nelegala, intrucat, desi s‑a
demonstrat ca ultima functie detinuta a disparut din structura organizatorica
a angajatorului, aceasta a fost ocupata temporar de salariata,
incetarea situatiei care a determinat‑o avand drept consecinta revenirea
la functia detinuta anterior, aceea de director financiar.
Fata de considerentele expuse, Tribunalul a anulat decizia
nr. 370/13.04.2010, consecinta anularii deciziei de concediere fiind
repunerea partilor in situatia anterioara, astfel ca va dispune reintegrarea
contestatoarei pe postul detinut anterior (de director financiar)
si obligarea la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate,
majorate, reactualizate, precum si cu celelalte drepturi ce s‑ar fi
cuvenit salariatei de la data concedierii si pana la data reintegrarii,
fata de dispozitiile art. 78 C. muncii.
Cu privire la efectuarea mentiunilor in carnetul de munca s‑au
retinut urmatoarele: potrivit art. 1 din Decretul nr. 92/1976 privind
carnetul de munca, acest document este un act oficial prin care se
dovedeste vechimea in munca, vechimea neintrerupta in munca,
vechimea neintrerupta in aceeasi unitate, vechimea in functie, meserie
sau specialitate, timpul lucrat in locuri de munca cu conditii deosebite,
retributia tarifara de incadrare si alte drepturi ce se includ in aceasta.
In temeiul art. 6 din acest act normativ, potrivit caruia modificarile
intervenite in executarea contractului de munca, dupa intocmirea
carnetului de munca, se inscriu in acesta in termen de 15 zile de
la data producerii lor, va obliga pe intimata sa radieze mentiunea
concedierii din carnetul de munca.
6 Litigii de munca
Cat priveste bonusurile, se retine ca, prin oferta de munca din
ianuarie 2009, contestatoarea are dreptul la 20% din salariul anual
de baza, in functie de indeplinirea obiectivelor societatii si a celor
individuale. Intrucat acordarea acestor sume este conditionata de
indeplinirea unor obiective la nivelul societatii si la nivel individual,
a caror realizare nu poate fi prezumata, instanta de fond a retinut ca
prejudiciul solicitat are caracter eventual, neputand fi reparat, astfel
ca acest capat de cerere va fi respins ca neintemeiat.
Examinand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs
formulate in raport cu probatoriul administrat in cauza, Curtea, pentru
considerentele ce se vor arata, urmeaza sa dispuna, in temeiul art. 312
C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei
atacate, in sensul ca va dispune respingerea actiunii ca neintemeiate,
admiterea in parte a cererii privind cheltuielile de judecata, obligarea
reclamantei‑intimate la 8000 de lei cheltuieli de judecata fond si
recurs catre recurenta‑parata.
Curtea retine ca instanta de fond a interpretat si aplicat in mod
gresit dispozitiile legale aplicabile la starea de fapt retinuta.
Astfel, din probatoriul administrat in cauza rezulta ca, prin decizia
nr. 370/13.04.2010, recurenta‑parata a dispus incetarea contractului de
munca al reclamantei‑intimate in temeiul art. 65 alin. (1) C. muncii. In
motivarea deciziei de concediere s‑a retinut ca se impune concedierea
acesteia ca„urmare a necesitatii de eficientizare a activitatii societatii
si, pe cale de consecinta, a reducerii costurilor reprezentand drepturi
salariale si alte pachete compensatorii”.
Curtea retine ca decizia in cauza cuprinde toate elemente obligatorii
prevazute de 74 alin. (1) lit. a) si b) C. muncii. Avand in vedere ca
nu este vorba despre o concediere colectiva, celelalte doua elemente
prevazute la lit. c) si d) de la art. 74 nu sunt obligatorii si, prin urmare,
decizia nu va analizata din perspectiva acestora. De altfel, sub acest
aspect, si instanta de fond a retinut ca decizia de concediere este legala.
Intimata a fost concediata din functia de director economic achizitii,
functie pe care o ocupa din data de 02.02.2009. La data respectiva
a intervenit o noua modificare a contractului individual de munca
cu privire la functia detinuta, astfel ca prin actul aditional incheiat
la aceasta data intre aceasta si recurenta s‑a stabilit ca reclamanta
va ocupa pozitia de director economic achizitii incepand cu data de
02.02.2009.
I. Incheierea, executarea, modificarea si suspendarea CIM 7
Infiintarea acestei functii a avut loc ca urmare a incheierii contractului
de servicii de consultanta nr. 210 la data de 01.02.2009 intre
A.C. Polonia si A.C. Romania. Modificarea contractului individual
de munca al reclamantei‑intimate a avut loc prin actul aditional
nr. 1026/30.01.2009, cu respectarea cerintelor legale prevazute de
dispozitiile art. 41 alin. (1) C. muncii, act aditional cu urmatorul
cuprins:„Angajator– persoana juridica SC A.C. Romania– si Salariata
Doamna S.T.E. (…), in temeiul art. 17 alin. (4) coroborat cu
art. 41 din Legea nr. 53/2003 si avand in vedere: cererea nr. 199
depusa de doamna T.S.; acceptarea de catre doamna T.S. a ofertei
nr. 1025/30.01.2009 privind pozitia de director economic achizitii,
cod COR 121020; partile decid ca, incepand cu data de 02.02.2009,
doamna T.S. isi reia activitatea in cadrul SC A.C. (Romania) SRL,
ocupand pozitia de director economic achizitii, cod COR 121020.
Prezentul act aditional a fost incheiat in trei exemplare, cate un
exemplar pentru fiecare parte si unul pentru I.T.M., urmand sa‑si
produca efecte incepand cu data 02.02.2009”.
Prin urmare, Curtea retine si constata ca, din continutul acestui
act aditional, reiese cat se poate de clar faptul ca reclamanta a depus
o cerere la oferta ce i s‑a facut cu privire la noul post de director
economic achizitii, oferta pe care a si acceptat‑o, fiind, totodata, de
acord sa exercite aceasta functie in cadrul SC A.C. Romania SRL
incepand cu data de 02.02.2009.
Tribunalul a retinut fara niciun fel de motive de legalitate si
temeinice ca actul aditional din 30.01.2009 incheiat intre reclamanta
si parata are semnificatia unei detasari prin care s‑a modificat nu
numai locul de munca, ci si felul muncii, invocand ca de fapt in
cauza este vorba despre o detasare in conditiile art. 45 C. muncii, ca
urmare a faptului ca respectivul contract de prestari servicii dintre
A.C. Romania si A.C. Polonia a fost incheiat pe perioada determinata
era evident si ca functia de director economic achizitii creata
pentru indeplinirea obligatiilor din contract a avut caracter temporar,
or, partile nu au negociat un contract pe perioada determinata, ci
modificarea felului muncii printr‑un act aditional la contractul de
munca pe perioada nedeterminata. Or, singurul act opozabil partilor
sub aspectul raporturilor de munca este actul aditional la contractul
individual de munca al reclamantei‑intimate, act din continutul caruia
nu rezulta niciun fel de legatura cu contractul de prestarii servicii
dintre A.C. Polonia si A.C. Romania. De altfel, nici acest contract de
8 Litigii de munca
prestarii servicii nu mentioneaza in cuprinsul sau ca ar fi fost incheiat
pe perioada determinata.
Pe de alta parte, reclamanta‑intimata a cunoscut existenta si
continutul acestui contract, deoarece la oferta care i s‑a facut a depus
o cerere prin care a acceptat functia de director economic achizitii in
cadrul SC A.C. Romania fara niciun fel de obiectiuni ori conditionari
de pastrarea postului pe o perioada determinata sau nedeterminata
de timp. Mai mult decat atat, reclamanta‑intimata avea raporturi de
munca cu recurenta‑parata de foarte mult timp, imprejurare in care
detinuse diferite posturi in cadrul acestei firme, precum si detasari
in afara acesteia, astfel ca nu se poate lua in considerare faptul ca nu
a cunoscut suficient de bine noul post si implicatiile sale, aflandu‑se
in vreo eroare cu privire la ce obligatii avea si unde trebuia sa le
indeplineasca.
Sustinerea instantei in sensul ca, prin acceptarea postului respectiv,
reclamanta‑intimata a inteles ca are de a face cu o detasare in cadrul
A.C. Polonia, iar postul de director economic achizitii a fost infiintat
doar pe o perioada determinata, nu are niciun suport probatoriu, fiind
simple speculatii ale instantei de fond.
Curtea retine ca, pentru a ne afla in prezenta detasarii, asa cum
este reglementa de dispozitiile art. 45 C. muncii, din probatoriul
administrat in cauza trebuia sa rezulte in mod clar si fara echivoc
indeplinirea conditiilor legale ce definesc detasarea. Asupra detasarii,
art. 45 C. muncii statueaza urmatoarele:„Detasarea este actul prin care
se dispune schimbarea temporara a locului de munca, din dispozitia
angajatorului, la un alt angajator, in scopul executarii unor lucrari in
interesul acestuia. In mod exceptional, prin detasare se poate modifica
si felul muncii, dar numai cu consimtamantul scris al salariatului”.
Or, din continutul singurului act aditional asumat de ambele parti
nu rezulta niciuna dintre conditiile cerute de acest text de lege, ci,
dimpotriva, rezulta acceptarea unei functii noi ce va fi exercitata in
cadrul SC A.C. Romania.
La randul sau, art. 46 C. muncii stabileste o serie de cerinte care
reprezinta caracteristici obligatorii ale detasarii si care nu se regasesc
in niciun fel in vreun act emis de recurenta‑parata in raport cu
reclamata‑intimata, astfel ca detasarea este urmarea unei dispozitii
obligatorii pentru salariat, dispozitie care nu a fost demonstrata in
niciun fel; are caracter temporar (cel mult un an), aspect care de
asemenea nu a fost demonstrat; detasarea se dispune in cadrul altei
I. Incheierea, executarea, modificarea si suspendarea CIM 9
unitati, in timp ce actul aditional aflat la dosar mentioneaza ca noua
functie se exercita in cadrul SC A.C. Romania.
In ceea ce priveste retinerea de catre instanta de fond a detasarii
prin raportare la actul nr. 5/2010 emis de angajator, in sensul ca situatia
angajatilor in structura de management la nivel regional era de
salariati detasati, contractele de munca cu tara cu care le‑au incheiat
fiind suspendate, Curtea retine ca acest inscris nu se refera in concret
la situatia reclamantei‑intimate si nu indeplineste conditiile detasarii,
asa cum sunt ele definite de art. 45 si art. 46 C. muncii.
Actul in cauza nu reprezinta mai mult de o comunicare referitoare
la modul de organizare locala si regionala a A., in speta, la cum ar
trebui sa fie organizata activitatea in cazul detasarii, precum si la
suspendarea contractului de munca atunci cand are loc o detasare,
insa nu a fost pusa in aplicare in raport cu intimata‑reclamanta de
catre SC A.C. Romania.
De altfel, din inscrisurile existente la dosar rezulta ca anterior
ocuparii acestei functii, reclamanta‑intimata a fost detasata efectiv
atat in Polonia, cat si in Rusia, cu respectarea dispozitiilor legale
in vigoare, iar detasarea nu a produs nicio confuzie pentru niciuna
dintre parti.
In cazul de fata, prin modificarea contractului individual de munca,
nu a rezultat nicio detasare, fiind vorba doar despre un nou post in
legatura cu executarea contractului de consultanta incheiat cu A.C.
Polonia de catre SC A.C. Romania.
Prin urmare, neaflandu‑ne in situatia unei detasari, nu poate fi vorba
despre anularea deciziei de concediere, care a fost dispusa, asa cum
de altfel a retinut si instanta de fond, cu respectarea tuturor conditiilor
legale prevazute de art. 65 alin. (1) C. muncii, si reintegrarea in postul
de director financiar detinut anterior negocierii si acceptarii postului
din care a fost concediata, si anume director economic achizitii.
Atata vreme cat ultima functie ocupata de salariata, consfintita prin
actul aditional nr. 1026/30.01.2009 la contractul individual de munca
(inregistrat la I.T.M.), a fost cea de director economic achizitii, iar
aceasta a format obiectul restructurarii, masura reintegrarii in postul
de director financiar este vadit nelegala.
Pentru aceste considerente, Curtea, in temeiul art. 312 C. proc. civ.,
a admis recursul, modificarea in tot a sentintei atacate, in sensul ca
a respins actiunea ca neintemeiata. (...)
10 Litigii de munca
2. Modificarea contractului de munca. Principiul prestabilirii
prin lege a drepturilor salariale ale personalului
din sectorul bugetar
Constitutia, art. 1 alin. (4), art. 15 alin. (2)
C. muncii, art. 41, art. 295[1] alin. (2)
C. civ. 1864, art. 969[2] alin. (2)
Legea nr. 329/2009
Legea nr. 330/2010
O.U.G. nr. 1/2010
In conformitate cu art. 41 C. muncii, contractul individual
de munca poate fi modificat numai cu acordul partilor si numai
prin exceptie, in cazurile si conditiile prevazute de art. 42 si urm.
Insa, in temeiul art. 295 alin. (2) C. muncii si avand in vedere
rolul de drept comun al ramurii dreptului civil, contractului individual
de munca ii sunt aplicabile si prevederile art. 969 alin. (2)
C. civ. 1864, potrivit caruia conventiile se pot revoca din„cauze
autorizate de lege”. Deci, orice contract, chiar si cel de munca,
poate fi desfiintat din cauze autorizate de lege, iar daca poate fi
invalidat in astfel de conditii, poate fi modificat in temeiul legii
si in afara vointei partilor contractante.
Modificarea contractului de munca al salariatului s‑a impus
in baza Legii nr. 329/2009 si a O.U.G. nr. 1/2010. Nu poate fi
acceptata ipoteza ca un contract individual de munca al unei
persoane incadrate intr‑o institutie finantata de la bugetul de stat
sa ramana neschimbat in contextul adoptarii unor acte normative
cu putere de lege, care impune modificarea elementelor sale
esentiale (de exemplu, salariul), caci ar insemna sa se ajunga la
negarea principiului suprematiei legii sau al legalitatii la care fac
referire prevederile art. 1 alin. (4) si art. 15 alin. (2) din Constitutie.
Prevederile Legii nr. 329/2010 si ale Legii nr. 330/2010 consfintesc
principiul prestabilirii prin lege a drepturilor salariale ale
personalului din autoritatile si institutiile publice, ceea ce presupune
ca salarizarea personalului din autoritatile si institutiile
publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat
se stabileste prin lege, astfel ca nu mai pot fi negociate clauze
contractuale referitoare la drepturile ale caror cuantum sunt
stabilite prin dispozitii legale.
C.A. Bucuresti, s. a VII‑a civ., confl. mun. si asig. soc.,
dec. nr. 7461 din 17 noiembrie 2011
[1] In urma republicarii Codului muncii (M. Of. nr. 345 din 18 mai 2011), art. 295
a devenit art. 278.
[2] Corespunzator art. 1169 si art. 1270 NCC.
I. Incheierea, executarea, modificarea si suspendarea CIM 11
Prin sentinta civila nr. 814/26.01.2011, Tribunalul Bucuresti,
Sectia a VIII‑a conflicte de munca si asigurari sociale, a respins ca
nefondata cererea formulata de reclamantul H.C.F., in contradictoriu
cu parata A.V.A.S.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca
reclamantul a fost salariatul A.V.A.S. in functia de consilier la Cabinetul
Vicepresedintelui, incepand cu data de 17.07.2007, in baza contractului
individual de munca nr. 769/17.07.2007. Prin acte aditionale
subsecvente, contractul individual de munca a fost modificat in ce
priveste nivelul salariului si functia. Prin Ordinul nr. 1749/30.09.2009
a fost stabilit salariul de baza brut lunar al reclamantului la suma de
11.346 de lei, corespunzator coeficientului de ierarhizare 18,91 si
valorii de referinta specifica A.V.A.S., fiind incheiat act aditional la
contractul de munca. Prin Ordinul nr. 315/12.02.2010, ca urmare a
reorganizarii A.V.A.S., a fost reincadrat reclamantul in functia de
consilier la A.A.V.C., cu un salariu de baza de 3461 de lei.
Analizand Ordinul de reincadrare nr. 315/12.02.2010, atacat
prin prisma criticilor formulate de reclamant, Tribunalul a retinut
urmatoarele:
In ceea ce priveste valabilitatea clauzelor C.C.M. incheiat la
nivelul A.V.A.S. pentru anii 2009‑2010, ulterior datei de 11.02.2010,
s‑au statuat urmatoarele:
In conformitate cu dispozitiile art. 4 alin. (5) din C.C.M. la nivelul
A.V.A.S., inregistrat la Directia de Munca si Protectie Sociala a
Municipiului Bucuresti sub nr. 673/11.02.2009, daca niciuna dintre
parti nu denunta contractul cu cel putin 30 zile inainte de expirarea
perioadei pentru care a fost incheiat, valabilitatea acestuia se prelungeste
pana la incheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12
luni, prevederile contractului colectiv ramanand in vigoare pana la
negocierea unui nou contract colectiv, conform art. 3 alin. (2) lit. a)
din Legea nr. 130/1996 [art. 4 alin. (7) din C.C.M.].
Contractul colectiv de munca al A.V.A.S. a fost incheiat la
11.02.2009, cu aplicabilitate de la 14.02.2009, pentru o perioada
de un an (art.78 din C.C.M.). Dispozitiile art. 4 alin. (1) din acelasi
Contract colectiv de munca prevad ca, in cazul in care intervin dispozitii
legale mai putin favorabile imperative, partile vor renegocia
clauzele contractului colectiv de munca afectate de aceste dispozitii.
In aplicarea acestei dispozitii, precum si in conformitate cu dispozitiile
art. I alin. (2) si art. II din H.G. nr. 1436/2009, prin adresa
nr. 38409/30.12.2009, presedintele A.V.A.S. a convocat la negociere
12 Litigii de munca
reprezentantii salariatilor pentru data de 04.01.2010. Tribunalul a
apreciat, impreuna cu reclamantul, ca aceasta adresa nu constituie
totusi o denuntare expresa a contractului colectiv de munca in vigoare
la data emiterii ei.
Cu toate acestea, s‑au retinut dispozitiile art. 12 alin. (1) din Legea
nr. 130/1996, conform carora, desi este posibila incheierea unor
contracte colective de munca la nivelul institutiilor bugetare, totusi,
prin acestea, nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale
caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale. Asadar,
incheierea contractelor colective de munca la nivelul institutiilor
bugetare nu este obligatorie, reprezentand numai o facultate, insa
acestea pot fi incheiate numai cu respectarea limitelor prevazute de
art. 12 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 130/1996, cu modificarile
ulterioare.
Avand in vedere ca prin dispozitiile Legii nr. 329/2009 (intrata in
vigoare la 09.11.2009), A.V.A.S. s‑a reorganizat ca institutie publica
finantata integral de la bugetul de stat, dispozitiile art. II din H.G.
nr. 1436/2009 urmeaza a fi intelese in sensul in care impun renegocierea
contractului colectiv de munca cu respectarea limitelor prevazute de
art. 12 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 130/1996. Nu a fost primita
sustinerea reclamantului in sensul in care, in lipsa incheierii unui
nou contract colectiv de munca, se impune a se aprecia prelungirea
valabilitatii dispozitiilor C.C.M. 2009‑2010, in masura in care clauzele
acestuia se refera la drepturi ale salariatilor stabilite prin dispozitii
legale, cum sunt cele legate de salarizare.
Tribunalul a apreciat ca, fata de modalitatea de reorganizare a
A.V.A.S., respectiv prin transformarea acesteia in institutie publica
finantata integral de la bugetul de stat, dispozitiile privind salarizarea
si alte drepturi de natura salariala din C.C.M. incheiat pentru anul
2009‑2010 si‑au incetat aplicabilitatea, in lipsa unor dispozitii contrare,
prin ajungere la termen la 14.02.2010, ulterior acestui moment
salarizarea personalului A.V.A.S. fiind reglementata de dispozitiile
Legii nr. 330/2009 si ale O.U.G. nr. 1/2010. Formularea art. 1 alin. (1)
din O.U.G. 1/2010 exclude, in opinia instantei, in mod expres, posibilitatea
prelungirii tacite a C.C.M. A.V.A.S., cel putin in ceea ce
priveste drepturile salariale si de natura salariala negociate prin acesta.
In ceea ce priveste presupusa incalcare a dispozitiilor O.U.G.
nr. 1/2010, Tribunalul a retinut ca principalele critici aduse de reclamant
sub acest aspect ordinului atacat se fundamenteaza pe premisa
prelungirii tacite a C.C.M. la nivelul A.V.A.S. pana la 14.02.2011,
I. Incheierea, executarea, modificarea si suspendarea CIM 13
ipoteza care, asa cum s‑a aratat, nu poate fi primita. De altfel, chiar
incheierea, ca urmare a negocierilor unui act aditional prin care sa se
convina asupra prelungirii contractului colectiv de munca pentru inca
un an, cu pastrarea nivelului salarial, nu ar fi fost de natura sa produca
efecte in sensul dorit de reclamant, clauzele eventual negociate cu
incalcarea prevederilor legale fiind lovite de nulitate absoluta.
Prima instanta a retinut sub acest aspect ca, in conformitate cu
dispozitiile art. 1 din O.U.G. nr. 1/2010,„(1) Salarizarea personalului
autoritatilor si institutiilor publice care si‑au schimbat regimul de finantare,
in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea
unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor
publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor‑cadru
cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International, din institutii
finantate integral din venituri proprii in institutii finantate integral
sau partial de la bugetul de stat se realizeaza potrivit prevederilor
contractelor colective de munca legal incheiate, pana la implinirea
termenului pentru care au fost incheiate, in limita cheltuielilor de
personal aprobate. (2) Pentru incadrarea in cheltuielile de personal
aprobate, pana la implinirea termenelor contractelor colective de
munca, conducatorul autoritatilor si institutiilor prevazute la alin. (1)
va proceda, dupa caz, la renegocierea drepturilor salariale sau la
reorganizarea ori restructurarea activitatii prin reducerea numarului de
posturi, in conditiile legii. (3) Dupa implinirea termenului pentru care
au fost incheiate contractele colective de munca, personalul mentionat
la alin. (1) va fi reincadrat pe noile functii, stabilite de ordonatorul
principal de credite, corespunzator atributiilor, responsabilitatilor si
competentelor specifice postului, prin asimilare cu functiile din institutia
care il preia in structura, subordine ori in finantare, dupa caz. (4)
Drepturile salariale ale personalului reincadrat potrivit alin. (3) sunt
stabilite la nivelul prevazut in luna decembrie 2009 pentru functiile
similare celor pe care a fost reincadrat din institutia sau autoritatea
care il preia in structura, subordine sau in finantare, dupa caz. Acestui
personal i se acorda si sporurile prevazute in notele la anexa nr. I/1 la
Legea‑cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului
platit din fonduri publice, care se includ in salariul de baza, precum
si indemnizatia de conducere, dupa caz. (5) Cuantumul individual
al drepturilor salariale, inclusiv al sporurilor prevazute la alin. (4),
se stabileste de conducatorul institutiei sau autoritatii publice, astfel
incat sa se asigure incadrarea in cheltuielile de personal aprobate, cu
avizul ordonatorului principal de credite. (6) Salarizarea personalului
14 Litigii de munca
autoritatilor si institutiilor publice care si‑au schimbat regimul de
finantare, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 329/2009, din
institutii finantate integral din venituri proprii in institutii finantate
integral sau partial de la bugetul de stat si care a fost reincadrat in
cursul anului 2009 se mentine astfel cum a fost stabilita la data reincadrarii.
Rezulta din formularea art. 1 alin. (1) din O.U.G. 1/2010 ca
salarizarea personalului din institutiile publice, supuse reorganizarii
conform Legii nr. 329/2009, potrivit contractelor colective de munca
existente la nivelul acestora, este posibila numai pana la data expirarii
termenului pentru care acestea au fost incheiate, fiind exclusa, asadar,
posibilitatea prelungirii tacite a acestor contracte colective de munca.
In ceea ce priveste incalcarea contractului individual de munca si a
legislatiei ce asigura respectarea acestuia, Tribunalul a retinut ca, asa
cum a sustinut reclamantul, prin reincadrarea sa in conformitate cu
Ordinul nr. 315/2010 al Presedintelui A.V.A.S. a operat, intr‑adevar,
o modificare unilaterala a contractului sau de munca. Nu a fost
retinuta insa sustinerea in conformitate cu care aceasta modificare
ar fi fost prohibita de dispozitiile art. 41 alin. (1) coroborat cu art. 3
lit. e) C. muncii, modificarea rezultand din dispozitiile art. 1 alin. (3)
si (4) din O.U.G. nr. 1/2010 redate mai sus, texte ce prevad in mod
expres modalitatea de reincadrare a personalului, precum si nivelul
de salarizare aplicabil acestuia in conformitate cu dispozitiile Legii
nr. 330/2010.
Sustinerea in conformitate cu care, daca ar fi fost respectate
normele legale incidente, respectiv dispozitiile O.U.G. nr. 1/2010,
angajatorul ar fi trebuit sa procedeze la renegocierea drepturilor salariale
sau la reducerea numarului de posturi, iar nu la reincadrarea cu
modificarea salariului, nu a fost primita. Aceasta, deoarece salarizarea
personalului din sectorul bugetar (categorie in care se incadreaza si
personalul A.V.A.S. dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 329/2009)
este stabilita prin Legea nr. 330/2009, nefiind posibila negocierea
nivelului salariului.
De altfel, mentiunea cu privire la nivelul de salarizare ulterior
reincadrarii se regaseste expres in dispozitiile art. 1 alin. (4) din
O.U.G. nr. 1/2010 redate mai sus, imprejurare in care sustinerea
reclamantului cu privire la necesitatea negocierii salariului sunt
complet lipsite de suport legal.
Imprejurarea ca la pct. 3 din Ordinul nr. 315/12.02.2010 se prevede
necesitatea incheierii unui act aditional la contractul individual de
munca nu este nici ea de natura a conduce la concluzia ca modificarile
I. Incheierea, executarea, modificarea si suspendarea CIM 15
acestuia in ceea ce priveste nivelul de salarizare nu decurg din lege,
ci constituie o aplicare a dispozitiilor art. 17 alin. (4) C. muncii, fara
insa ca incheierea actului aditional sa fie obligatorie.
Pentru aceleasi motive, nu a fost primita nici sustinerea conform
careia ordinul atacat a fost emis cu incalcarea obligatiei de informare
prevazute de art. 17 alin. (1) C. muncii, avand in vedere ca modificarile
intervenite in contractul de munca al reclamantului au avut ca premisa
intrarea in vigoare a Legii nr. 329/2009.
In egala masura, prima instanta a retinut ca informarea prevazuta
de art. 17 alin. (1) C. muncii este obligatorie numai in situatia in care
modificarea contractului de munca nu rezulta din lege, avand in vedere
ca, asa cum a precizat si reclamantul, rolul acestei informari este de
a asigura informarea corecta a salariatului cu privire la modificarile
contractului individual de munca. Or, cand aceasta modificare apare ca
efect al unor dispozitii legale imperative, publicarea actului normativ
in Monitorul Oficial este de natura a asigura informarea salariatului
despre modificarile ce urmeaza a fi operate in contractul sau de munca.
In speta, prin intrarea in vigoare a Legii nr. 329/2009, forma de
finantare a A.V.A.S. s‑a modificat, aceasta devenind institutie finantata
integral de la bugetul de stat.
Prin H.G. nr. 1436/2009, prevederea din art. 6 alin. (2) din H.G.
nr. 837/2004, conform careia salarizarea personalului A.V.A.S. era
conforma cu contractul colectiv de munca, a fost inlocuita cu dispozitia
conform careia salarizarea personalului A.V.A.S. se face potrivit reglementarilor
legale aplicabile personalului din institutiile si autoritatile
publice finantate integral de la bugetul de stat. Si acest act normativ a
fost de asemenea publicat in Monitorul Oficial, astfel ca reclamantul
nu putea sustine ca nu a avut cunostinta de modificarile ce urmeaza
sa intervina in executarea contractului sau de munca.
Pentru motivele mai sus aratate, Tribunalul a apreciat actiunea ca
nefondata sub acest aspect si a respins‑o.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind obligarea paratei
A.V.A.S. la plata diferentei de drepturi salariale intre cele efectiv
incasate de reclamant, ca urmare a reincadrarii in baza Ordinului
nr. 315/12.02.2010, si cuantumul de la nivelul lunii decembrie 2009,
fata de solutia pronuntata asupra capatului principal de cerere si fata
de caracterul accesoriu al capatului de cerere privind obligarea la
diferentele salariale, Tribunalul a respins si acest capat de cerere ca
nefondat.
16 Litigii de munca
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal reclamantul,
criticand‑o pentru nelegalitate. (...)
Examinand sentinta civila atacata sub aspectul criticilor aduse, al
actelor si lucrarilor dosarului si al normelor de drept material incidente
in cauza, Curtea apreciaza recursul ca nefondat, pentru considerentele
ce se vor infatisa in cuprinsul prezentei motivari a deciziei. Prin motivul
de recurs formulat, recurentul critica sentinta primei instante, fata de
dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sustinand ca este nelegala, pe
considerentul ca Tribunalul Bucuresti a aplicat gresit legea.
Curtea noteaza ca o hotarare este data cu incalcarea sau aplicarea
gresita a legii fie atunci cand nesocoteste o norma de drept substantial,
fie atunci cand interpreteaza gresit norma juridica aplicabila. Prin
urmare, instanta ar fi culpabila cand ignora o lege in vigoare la data
judecatii sau, desi recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le da
o gresita interpretare.
Motivul de recurs nu subzista in cauza. Teza sustinuta de recurent, si
anume aceea ca intimata A.V.A.S. nu ar fi respectat O.U.G. nr. 1/2010
atunci cand a emis ordinul contestat, este neintemeiata. In speta, au
relevanta dispozitiile art. 1 alin. (1)‑(3) din ordonanta amintita. Prin
ordinul contestat s‑a procedat la reincadrarea contestatorului‑recurent
in functia de consilier la A.A.V.C. Emiterea acestui ordin s‑a facut de
catre intimata in temeiul art. 1 alin. (1) si (3) din O.U.G. nr. 1/2010,
teza ce permite ordonatorului principal de credite sa reincadreze
personalul pe noile functii dupa implinirea termenului pentru care
au fost incheiate contractele colective de munca. Deci, strict formal,
ordinul a fost intocmit cu respectarea normelor juridice precitate,
astfel ca nu se poate fi afirma ca ar fi fost nelegal emis.
Extrem de important este faptul ca A.V.A.S. facea parte din categoria
institutiilor publice care si‑au schimbat regimul de finantare,
in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 329/2009, fiindu‑i pe deplin
aplicabile dispozitiile O.U.G. nr. 1/2010, act normativ care se afla intr‑o
intima si esentiala legatura cu Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea
unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice,
sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor‑cadru cu
Comisia Europeana si Fondul Monetar International.
Contractul colectiv de munca al A.V.A.S., sustine recurentul, a
continuat sa produca efecte juridice pana la data de 14.02.2011 si, in
atare conditii, procedura legala aplicabila A.V.A.S., din perspectiva
O.U.G. nr. 1/2010, era aceea stipulata la art. 1 alin. (2) din actul
normativ mentionat, respectiv„renegocierea drepturilor salariate sau
I. Incheierea, executarea, modificarea si suspendarea CIM 17
reorganizarea ori restructurarea activitatii prin reducerea numarului
de posturi”, si nu aceea a reincadrarii, stipulata la art. 1 alin. (3) din
acelasi act normativ. Este adevarat ca la nivelul A.V.A.S. exista un
contract colectiv de munca, incheiat in cursul anului 2009. Termenul
de valabilitate a acestui contract era de 1 an, urmand sa se implineasca
la 14.02.2010. Articolul 4 alin. (5) din acest contract colectiv de munca
prevedea ca valabilitatea sa se prelungeste pana la incheierea unui
nou contract, dar nu mai mult de 12 luni. Ca atare, afirma recurentul,
C.C.M. al A.V.A.S. a continuat sa produca efecte juridice pana la data
de 14.02.2011, astfel ca intimata, in calitate de angajator, trebuia sa
aplice art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2010.
Toate aceste asertiuni sunt lipsite de fundament. Inainte de toate,
este necesar a releva faptul ca art. 1 din O.U.G. nr. 1/2010 nu a impus
ca prioritara obligatia de renegociere a drepturilor salariale, ci a
lasat la latitudinea organelor si persoanelor abilitate daca sa recurga
la varianta renegocierii sau la cea a reorganizarii ori restructurarii
activitatii, prin reincadrarea pe noi functii sau prin reducere de personal.
In cuprinsul art. 1 din O.U.G. nr. 1/2010 se foloseste expresia
„implinirea termenului pentru care au fost incheiate contractele
colective de munca” sau„pana la implinirea termenelor contractelor
colective de munca”. Facand aplicatiunea corespunzatoare si
stricta, in acelasi timp, a acestei ipoteze legale la situatia din speta,
este evident ca momentul la care urma sa se implineasca termenul
C.C.M. al A.V.A.S. nu putea fi altul decat ziua de 14.02.2010. Fara
indoiala ca legiuitorul a avut in vedere termenul expres stipulat, de
valabilitate a contractului, cel de 1 an, care expira la 14.02.2010, iar
nu pe cel ce rezulta din eventualitatea incidentei art. 4 alin. (5) din
C.C.M. al A.V.A.S. Aceasta clauza din contractul colectiv ar fi intrat
in functiune si ar fi putut produce efecte doar daca ar mai fi existat
posibilitatea perfectarii unui nou contract colectiv de munca la nivelul
A.V.A.S., conditie irealizabila in contextul intrarii in vigoare a Legii
nr. 329/2009 si a O.U.G. nr. 1/2010. Existenta acestei clauze nu
insemna prelungirea automata cu 1 an a termenului de valabilitate a
C.C.M. al A.V.A.S., ci aceasta prelungire ar fi avut loc doar daca nu
s‑ar fi incheiat un nou contract colectiv de munca in acest interval de
1 an de zile (acesta este intelesul ce trebuie dat clauzei contractuale
in discutie, si nu cel de care se prevaleaza recurentul).
Or, ultima ipoteza nu se mai putea indeplini, data fiind vointa
clar exprimata a legiuitorului, manifestata prin intrarea in vigoare a
pachetului de acte normative de la sfarsitul anului 2009 si incepu18
Litigii de munca
tul lui 2010. Nu poate fi altfel, cata vreme in alineatul al treilea al
expunerii de motive in O.U.G. nr. 1/2010 apare expresia„apreciind
ca interventia legislativa de urgenta si extraordinara este justificata
de necesitatea unei reglementari exprese cu privire la modul de
incadrare si salarizare a acestei categorii de personal dupa expirarea
contractelor colective de munca, unele dintre ele urmand a inceta in
lunile ianuarie si februarie 2010 (…)”.
In conditiile in care autorul actului normativ face vorbire despre
incetarea contractelor colective de munca in lunile ianuarie si februarie
2010, este imposibil de acceptat teza sustinuta de recurent, aceea a
expirarii C.C.M. A.V.A.S. in februarie 2011.

La aceeasi concluzie se ajunge daca se au in vedere prevederile
art. 12 lit. n) din O.U.G. nr. 1/2010, in conformitate cu care au fost
abrogate„orice alte dispozitii din actele normative speciale care
reglementeaza posibilitatea negocierii drepturilor salariale pentru
institutiile si autoritatile publice care si‑au schimbat regimul de
finantare din institutii finantate integral din venituri proprii in institutii
finantate integral sau partial de la bugetul de stat, potrivit Legii
nr. 329/2009”. Asa cum s‑a aratat anterior, A.V.A.S. este una dintre
institutiile care si‑au schimbat regimul de finantare din institutii
finantate integral din venituri proprii in institutii finantate integral
sau partial de la bugetul de stat, potrivit Legii nr. 329/2009. Deci, in
cazul sau, au fost abrogate orice dispozitii care ofereau posibilitatea
negocierii drepturilor salariale.

De altfel, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 statueaza:
„contracte colective de munca se pot incheia si pentru salariatii
institutiilor bugetare”, dar„prin aceste contracte nu se pot negocia
clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt
stabilite prin dispozitii legale”, adica exact situatia din speta cat priveste
drepturile salariale ce puteau fi acordate personalului A.V.A.S.
la nivelul anului 2010, in contextul adoptarii Legii nr. 329/2009 si
O.U.G. nr. 1/2010. In acelasi sens, trebuie aratat ca art. 157 C. muncii
prevedea ca„sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si
institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de
stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele
fondurilor speciale se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor
sindicale reprezentative”.

Ca atare, prima instanta s‑a pronuntat in limitele investirii sale,
intrucat in conditiile in care prelungirea C.C.M. A.V.A.S. pe anul 2009
nu opereaza pentru considerentele expuse, evident ca nu se pune in
discutie nesocotirea dispozitiilor acestui contract.
I. Incheierea, executarea, modificarea si suspendarea CIM 19

Vor fi inlaturate si criticile exprimate privitoare la nerespectarea
dispozitiilor Codului muncii.
Modificarea felului muncii si a salarizarii recurentului a rezultat
din aplicarea legii, aceasta stabilind atat obligativitatea reincadrarii
personalului corespunzator studiilor si vechimii in specialitate, pe
functiile corespunzatoare prevazute in legislatia de salarizare aplicabila
personalului din institutiile publice finantate integral de la bugetul
de stat, potrivit legii, astfel incat nu mai era necesara incheierea unui
act aditional la contractul individual de munca, acesta fiind modificat
in virtutea legii, neputand fi retinuta insa sustinerea contestatorului
ca angajatorul nu este indrituit a dispune modificarea unilaterala a
raporturilor contractuale, indiferent daca aceasta modificare are drept
premisa o interventie a unui act normativ, practica judiciara si doctrina
concluzionand in acest sens, intrucat atat cadrul normativ general,
reprezentat de prevederile art. 17 alin. (4) teza a II‑a C. muncii, cat
si legea speciala permit si chiar prevad o asemenea modificare, in
situatia in care aceasta rezulta din lege.
Aceasta posibilitate rezulta potrivit alin. (5) al art. 1 din O.U.G.
nr. 1/2010, in conformitate cu care„cuantumul individual al drepturilor
salariate, inclusiv al sporurilor prevazute la alin. (4), se stabileste
de conducatorul institutiei sau autoritatii publice, astfel incat sa se
asigure incadrarea in cheltuielile de personal aprobate, cu avizul
ordonatorului principal de credite”.
In acest context, sustinerea reclamantului, in sensul ca potrivit
acestui text, respectiv art. 1 alin. (2) si alin. (3) din O.U.G. nr. 1/2010,
modificarea contractului de munca ar fi trebuit sa urmeze procedura
impusa de Codul muncii si de legea speciala, respectiv aceasta modificare
presupunea obtinerea acordului sau, nu poate fi retinuta de
instanta, intrucat, asa cum s‑a aratat, modificarea intervine in acest caz
de drept, ope legis, iar angajatorul nu are nicio libertate de apreciere
asupra aplicarii legii in sensul modificarii de drept a contractului,
intrucat modificarea nu intervine prin vointa sa, nefiind o modificare
din initiativa angajatorului, astfel incat, in cazul modificarii prin
efectul legii, respectiv in aplicarea unor prevederi legale ce nu au
caracter dispozitiv, partile nu beneficiaza de o asemenea libertate de
apreciere (daca un contract de munca modificat prin efectul legii poate
fi mentinut in forma anterioara prin vointa angajatorului sau a partilor).

O astfel de interpretare nu poate fi retinuta de instanta cata vreme
modificarea de drept a contractului individual de munca nu este lasata
de legiuitor la vointa partilor, ci este reglementata tocmai in vederea
ocrotirii unor interese generale, ale societatii sau ale anumitor categorii


Autori:    Lizeta Harabagiu, Elena Luissa Udrea
Data aparititei:    14 Iunie 2013
Nr. pagini: 400

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review