Management, performanta si risc

Managementul, ca stiinta s-a conturat relativ recent, ca raspuns la stringentele necesitati ale practicii sociale, prin eforturile sustinute de un numar mare de specialisti din intreaga lume. Managementul este abordat, din multiple puncte de vedere, care adesea se deosebesc intre ele.
Managerii nord-americani, raspandesc definitiile de ordin pragmatic, de pe pozitia managerului. Alte abordari, trateaza managementul ca stiinta.
Din examinarea parerilor diferite, rezulta continutul sensibil atribuit stiintei managementului, fiecare specialist avand in vedere doar unele elemente care constituie obiectul acestei stiinte, neindicand suficient de riguros specificul sau.
Dupa opinia noastra, managementul firmelor, rezida in studierea proceselor si relatiilor de management din cadrul lor, in vederea descoperirii legitatilor si principiilor care le guverneaza si a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere, de natura sa asigure obtinerea si cresterea competitivitatii.Esenta stiintei managementului o reprezinta studiul relatiilor si proceselor de management. Ca urmare a studiului se descopera principiile, legitatile si alte elemente care explica continutul si dinamica managementului.
Prin prisma caracterului sau aplicativ, un rol major il detine conceperea de noi sisteme, metode, tehnici, procesul de management al intreprinderii in ansamblul sau si ale componentelor sale majore. Elementele metodologice ale stiintei managementului reprezinta instrumentarul pus la dispozitia managerilor si a colaboratorilor acestora pentru a eficientiza activitatile firmei.
Managementul este un proces constient de coordonare a actiunilor individuale si de grup pentru realizarea obiectivelor firmelor, intr-un mod care sa fie favorabil pentru o mare parte a societatii.
Deci, in acceptia generala, managementul se desfasoara in cadrul unei firme care reprezinta o concentrare de resurse umane si materiale, orientate spre realizarea unor obiective si in care relatiile dintre persoane si functii se realizeaza potrivit unui anumit tip de structura.
De fapt tot ceea ce contribuie la pregatirea omului modern pentru a face fata conditiilor de munca si de viata din ce in ce mai exigente si in continua schimbare este management. Iata deci, managementul alaturi de cele doua componente ale esentei manageriale, exigenta si schimbare, in amploarea si factura continutului impuse de prezent.
Daca s-ar incerca sa se faca o paralela intre ceea ce se intelege prin conducere ca act social bazat pe mecanisme autoritare, structurate ierarhic si management, care raspunde mai degraba unor cerinte rationale ale caror origini se afla in autoritatea autentica, s-ar constata ca opera manageriala a recladit in constiinta noastra, fara sa urmareasca acest lucru, ideea simpla ca omul s-a nascut liber. Asa se face ca ne-am trezit cu o adevarata revolutie, prin care varfuri de piramida au coborat la baza fara a se „prabusi” ierarhiile, iar comunicarea informational–decizionala parasind verticala se face din ce in ce mai mult pe orizontala, in structuri noi matriceale cu noduri de autoritate aparute atat din dorinta executivului cat si a operationalului si aceasta in folosul tuturor. Nici nu se putea altfel crearea si mentinerea unei atmosfere de cooperare propice valorificarii in cel mai bun mod a propriilor competente.
In acest conglomerat de sefi si subordonati care comunica amical, distrugand impreuna mitul elitei structurate ierarhic pe trepte care conduceau catre un varf ce concentra putere si tensiuni, se produc astazi valorile materiale si spirituale, cu pierderi minime.
Aceasta nu inseamna ca a disparut elita conducerii si ca pasim calm catre anarhie. Nu, asistam doar la o noua forma de comunicare, cea relationala, bazata pe aptitudini pentru relatii umane. Aceasta forma dupa ce si-a asigurat suprematia in sfera productiei a strapuns pana si carapacea marketingului, inlocuind concurenta dura, bazata pe legea invingatorilor si a invinsilor, cu concurenta relatiilor albe, intretinuta prin intelegere reciproca, in contextul jocului cu suma ne-nula. Se imparte astfel, in mod loial si pierderea si castigul.
Numai in acest mod poate fi realizat scopul managementului de a coordona activitatile individuale sau de grup, in vederea maririi profitului, a reducerii pierderilor si a imbunatatirii calitatii bunurilor si serviciilor, avantaje de care beneficiaza intreaga societate, direct sau indirect.

OPINIA CITITORILOR