Marin Buca, Dictionar de metafore

Metafora (gr. metaphora"transport, transfer") a reprezentat, inca din antichitate, una din figurile de stil care au stat in permanenta in centrul atentiei, fiind discutata pe larg in retorica si in toate disciplinele filologice; metafora"este o notiune fundamentala a studiilor de stilistica, de  poetica, si de estetica, in general, iar mai recent si de semiotica". In mod curent; prin metafora se intelege transferul denumirii unui obiect asupra altui obiect pe baza asemanarii dintre obiectele respective. Asemanarea poate fi cat de mica si de indepartata si se poate referi la cele mai variate aspecte: forma obiectelor, culoarea obiectelor, sunetele produse, intensitatea proceselor etc.  Metaforele constituie esenta limbii, specificul ei national."Spiritul unei natiuni si caracterul limbei sale sunt intr-o legatura din cele mai intime. Mai tot elementul caracteristic al unei limbi sta insa in metaforele cu cari poporul a stiut sa imbogateasca tezaurul sau intelectual. Intr-insele putem surprinde, adeseori, momentele etice ale vietii nationale, ceea ce constituie fizionomia proprie a fiecarui popor. Si istoria poate puternic contribui intru precizarea elementelor etnice; dar in limba, in metaforele sale, se pot gasi dovezile cele mai-autentice. In acest focar al inteligentei sale se concentreaza nazuintele, sperantele, apucaturile bune sau rele ale unei-natiuni. Dupa aria de raspandire, se disting doua tipuri fundamentale de metafore: metafore poetice si metafore lingvistice (lexicale)."Metaforele limbii poetice - arata Lazar Saineanu - formeaza o lume aparte, cu totul diferita de metaforele ce izvorasc din fantasia vecinic vie a poporului?'.  Metaforele lingvistice (lexicale), in functie de valentele lor expresive, se impart in metafore tocite (metafore seci, metafore moarte, metafore uzate) si metafore vii (metafore expresive, metafore sensibile). Metaforele tocite si-au pierdut, de-a lungul timpului, orice urma de expresivitate; folosirea lor nu trezeste in mintea vorbitorilor nici o imagine sau o reprezentare vie. Sensurile respective au devenit denumiri proprii. De exemplu: broasca usii, poalele muntelui, capra trasurii, inima carului, limba clopotului, piciorul mesei, aripa avionului etc.

Nr. de pagini: 220
Anul aparitiei: 2007