Nopti albe, zile negre

Nopti albe, zile negre Prietenii sint nemuritori, ca si cartile... Nopti albe, zile negre este o carte despre copilarie. O copilarie traita cu cheia agatata de git, visind la portocale care "se dau" - iar in cartea asta portocalele chiar se dau, cineva - un alt copil - arunca o lada de portocale de la balcon si copiii din curte se bat pe ele - bine scrisa, cumplita secventa! O copilarie traita la oras si la tara, in care obiceiurile si cultura populara oraseneasca invadeaza satul, dar si invers (remarcabila povestirea Sevan, cu fait clab-urile ei, dar si cu personajele care traiesc pentru ca istoria lor e scrisa in Divina tragedie, cartea lumii). Nopti albe, zile negre este o carte despre dragoste, cu tot ce are ea bun si rau, cu iubite care exista chiar si dupa ce nu mai sint, dar care pot sa nu existe atunci cind sint, cu motto-uri ca acesta, "tie, pentru ca stiu sigur ca ai existat.", de o infinita tristete, asa cum numai dragostea poate fi in bucuria ei. Copilaria, dragostea, satul si orasul se topesc in paginile acestei carti, dindu-i carne si singe. Ne aflam in fata unui debut de exceptie, al unuia dintre cei mai talentati scriitori ai generatiei sale.