Nu te mai suport. Despre impacare si iertare, editia a doua

Nimeni nu s‑a suparat vreodata ca in afara castanele au ghimpi care inteapa, ca nucile au coaja groasa verde, care innegreste mainile, ca migdalele au invelis tare, ce trebuie spart, si nimeni n‑a incetat sa le manance pentru ca sunt greu de curatat, ci fiecare, in liniste, inlatura ghimpii din afara, indeparteaza coaja greu de curatat si se bucura de fructul gustos.

De ce oare nu se intampla acelasi lucru si in relatiile noastre cu semenii? De ce nu ne-am ingriji cu aceeasi liniste, rabdare si calm sa aflam frumusetea ascunsa a sufletului semenilor, care exista, cu siguranta, in toti? 

Cand il iubesti pe aproapele tau, admiri „diamantul” care se gaseste inlauntrul lui, si inima ta se bucura. Cand nu‑l iubesti, te poticnesti de „pietrele” si de „maracinii” lui si‑ti imbolnavesti inima. 

OPINIA CITITORILOR