Pantofiorii rosii

"Pantofiorii rosii" ne emotioneaza cum numai"Love story" ne-a emotionat. Cu o diferenta: aici este vorba de lucrul de care o mama se teme cel mai tare - moartea propriului copil. Maria Housden ne povesteste experienta prin care a trecut, din momentul in care Hannah, fetita ei de trei ani, a fost diagnosticata cu o forma de cancer incurabil si pana la moartea sa, un an mai tarziu.
Veti citi si va veti minuna de puterea, de maturitatea si seninatatea unui copil care sta sa moara.
Veti citi si va veti inchina in fata lectiilor de viata pe care Hannah le da, prin bucuria ei nemarginita de a trai, cum este faptul ca si-a purtat pantofiorii rosii de lac pana si in sala de operatii si pe patul de spital, in timpul chimioterapiei.
Veti citi, veti plange si va veti bucura.



 Adevarata masura a vietii nu este lungimea, ci deplinatatea cu care este traita.
Cand fiica mea, Hannah, a fost diagnosticata cu cancer, cu o luna inainte sa implineasca trei ani, am inceput sa ma indoiesc de tot ceea ce credeam despre mine insami si despre viata mea. Fata in fata cu un adevar atat de cumplit si necrutator, am inceput sa caut alte raspunsuri. Hannah insasi a devenit profesoarea mea. Sincera, amuzanta si neinfricata in felul in care si-a trait viata si si-a acceptat moartea, Hannah mi-a deschis calea catre o intelegere adanca a lucrurilor, dar si catre un mod mai vesel si mai curajos de a trai.
Privind in urma, imi dau seama ca toata viata mea are legatura cu un singur moment din trecut: eram intr-unul din magazinele de incaltaminte pentru copii, Stride-Rite; si nu ma puteam hotari ce pereche de pantofi sa cumpar. Pantofii din piele neagra sau bleumarin s-ar potrivi perfect cu toate tinutele din dulapul lui Hannah, haine obisnuite pentru un copil de gradinita. Am luat in mana, pe rand, cate un pantof din fiecare culoare si am intrebat-o:
- Care iti place mai mult?
Hannah se hotarase deja.
- Astia sunt pantofiorii mei, a spus ea, luand o pereche de pantofi din piele lacuita, in stilul Mary Jane, rosii.
Am zambit, fara sa-mi pierd rabdarea.
- Hannah, stii ca mama nu poate sa-ti cumpere astazi decat o pereche de pantofi. Uite, cei pe care i-ai ales sunt foarte frumosi, dar nu sunt practici. Trebuie sa cumparam unii care sa se potriveasca la rochitele din dulapul tau.
- Dar rosu merge cu orice, mami, a protestat ea. Si-mi vin perfect!!!, a mai spus ea in timp ce incalta perechea expusa, care era evident mai mare cu vreo trei numere.
Auzind discutia noastra vanzatoarea a inceput sa rada.
- Ia sa vedem, ce spune mamica ta, sa ma duc sa caut un numar mai mic? Nu ma puteam hotari. Pentru mine era la fel de important sa mai pun cate un banut deoparte dar si sa stiu ca am copiii imbracati cum trebuie. Dar m-am uitat la mutrisoara lui Hannah si mi-am dat seama ca astepta raspunsul meu cu sufletul la gura, iar asta m-a facut sa-mi infrang pornirea automata de a spune un„nu“ categoric.
- Da, ia uitati-va in spate, poate aveti.
Hannah a tipat de bucurie si a inceput sa sara de colo-colo. Vanzatoarea s-a intors cu alta pereche de pantofi, iar Hannah i-a incercat pe loc. De data aceasta, pantofiorii ii veneau ca turnati.„Exact ca Cenusareasa!“, mi-a soptit Hannah. A pasit plina de afectare spre oglinda, a stat o clipa locului si se uita cu ochii mari la pantofii din oglinda. S-a intors apoi cu fata catre mine.
- Ia sa-i testez un pic, a spus ea, batand cu varful piciorului in podeaua acoperita de mocheta. Nu a multumit-o rezultatul, asa ca s-a indreptat spre iesirea din magazin. Eu si vanzatoarea o urmam indeaproape. De indata ce Hannah a ajuns in holul mall-ului, sunetul facut de pantofiorii rosii pe podeaua din lemn a tintuit-o locului. S-a oprit pentru o clipa, a inceput sa bata in podea cu un calcai, si apoi cu celalalt. S-a uitat la mine, zambind cu gura pana la urechi, sa vada daca si eu am auzit. I-am zambit si eu, la randul meu, incurajator.
Hannah a inceput apoi sa danseze cu bratele ridicate si ochii inchisi. Nu o mai interesa nimic altceva decat pantofiorii cei noi. Sarea si batea din picior, facand intruna piruete, tot mai repede si mai repede. Incantarea ei fara margini si stralucirea pantofilor ei rosii atrageau atentia tuturor.
Cei care treceau pe acolo ii zambeau mai intai lui Hannah, iar apoi unii altora. Unii se opreau ca sa se uite la ea; cativa copii si un domn mai in varsta au inceput sa danseze si ei. O femeie cu bratele pline de plase de cumparaturi i-a spus celei care statea langa ea:
- Mereu mi-am dorit o pereche de pantofi rosii.
- La fel si eu. Ce-om fi asteptat atata?
Hannah si-a incheiat prestatia cu o reverenta ampla. Cei care mai erau inca acolo au inceput sa aplaude si o ovationeze. Hannah s-a ridicat si si-a aranjat partea din fata a rochiei si funda din par.
- Mami, mi-a spus ea, cred ca astia-s pantofiorii mei, tu ce zici?



Formatul cartii: 13 x 20 cm
Numar pagini: 232
An aparitie: 2011