Robert Stoller, Perversiunea, forma erotica a urii

Perversiunea, forma erotica a urii. Definitii

Pentru inceput, permiteti-mi sa spun ceea ce consider ca sunt deviatia, anomalia si perversiunea sexuala; iar in capitolele care vor urma, voi trece in revista informatiile si conceptele care au condus catre aceste definitii. Sunt de parere ca perversiunea intr-adevar exista; cred, de asemenea, ca toate conotatiile ei aspre reflecta constientizarea faptului ca la baza actului pervers se afla dorinta de a-i rani pe ceilalti; in acelasi timp, consider ca acest concept ar trebui pastrat, insa nu pentru ca este un mijloc de propaganda util pentru conservarea societatii, ci deoarece aceasta perturbare este demonstrabila. Prin deviatie inteleg aici o tehnica erotica sau o constelatie de tehnici pe care un individ le utilizeaza in calitate de act sexual complet si care nu coincid cu definitia traditionala si explicita a normalitatii in cadrul culturii in care el traieste. Deviatiile sexuale pot fi impartite in doua categorii! variante (versiuni) si perversiuni. Prin anomalie (versiune) inteleg o deviatie care nu are in prim-plan manifestarea fantasmelor Interzise, si mai ales a fantasmelor de ranire a celorlalti.
Un exemplu in acest sens este reprezentat de comportamentul provocat strict de activitatea cerebrala anormala (ca in cazul unei tumori sau al substantelor experimentale sau al unui impuls electric generat de un electrod implantat); un alt exemplu ar putea fi actul deviant pe care o persoana il infaptuieste fau te de mieux; alte exemple pot fi experimentele sexuale pe care o persoana le face din curiozitate, insa pe care nu le gaseste indeajuns de incitante pentru a le repeta. Perversiunea, forma erotica a urii, reprezinta o fantasma, de regula pusa in act, insa uneori fiind limitata la o visare (fie imaginata de persoana insasi, fie produsa de altii adica pornografia). Aceasta este o deviatie pe care individul o prefera si o practica in mod regulat, fiindu-i necesara pentru satisfacerea deplina; ea este motivata In principal de ostilitate.
Prin„ostilitate" inteleg o stare prin care un individ doreste sa raneasca un obiect; este diferita de„agresiune", care adesea presupune utilizarea fortei. Ostilitatea din cadrul perversiunii ia forma unei fantasme de razbunare ascunsa in actiunile care constituie perversiunea si care au ca scop sa transforme trauma din copilarie in triumful de la maturitate. Pentru a provoca o excitatie extrema, perversiunea trebuie totodata sa ia chipul unui act de expunere la risc. Daca aceste definitii inlatura neconcordante precedente, ele ne impun noua povara de a afla de la o persoana ce anume o motiveaza...


CUPRINS:

Multumiri
Introducere

Partea I Definirea conceptelor
Capitolul 1. Definitii
Capitolul 2. Impactul cercetarilor recente din aria sexualitatii asupra teoriei psihanalitice
Capitolul 3. Anomaliile sexuale: deviatii care nu sunt perversiuni
Capitolul 4. Perversiunile: deviatii care nu sunt anomalii

Partea a II-a. Dinamica interna a perversiunii: trauma, ostilitate, risc si razbunare
Capitolul 5. Pornografie si perversiune
Capitolul 6. Roiul ostilitatii si al misterului in perversiune
Capitolul 7. Perversiunea: risc versus plictiseala
Capitolul 8. Angoasa de simbioza si dezvoltarea masculinitatii
Capitolul 9. O infractiune ca act sexual

Partea a IlI-a. Aspecte sociale
Capitolul 10. Este homosexualitatea un diagnostic
Capitolul 11. Sexul ca pacat
Capitolul 12. Necesitatea perversiunii

Referinte
Index

Nr. de pagini: 305
Anul aparitiei: 2014