Stan Floarea, Jocul didactic. Jocurile exercitiu si rolul lor in dezvoltarea limbajului copiilor prescolari

 Perioada varstei prescolare lasa cele mai profunde urme asupra personalitatii, sensibilitatii, mobilitatii si flexibilitatii psihice, dintre cele mai accesibile, este perioada in care influentele lasa cele mai durabile urme, in care se constituie premisele personalitatii si se aseaza bazele„eului” cognitiv, afectiv– motivational si volitiv– caracterial.

            Varsta prescolara este considerata ca perioada in care se modeleaza capacitatile intelectuale, practice si calitatile morale ale copilului.

            Limba unui popor constituie un tezaur de nepretuit, rodul istoriei sale multiseculare. Insusirea corecta a vocabularului limbii romane este o conditie a insusirii tuturor cunostintelor care fac din individ un membru folositor societatii.

            Modul de exprimare al copilului arata gradul sau de pregatire intelectuala si reflecta de fapt, modul de gandire al acestuia. Invatarea constienta a limbii este legata de dezvoltarea psihologica a copilului, de maturizarea lui intelectuala. Perfectionarea limbii se realizeaza pe masura ce copilul isi dezvolta gandirea si incepe sa-si insuseasca primele elemente de cultura generala.

            Fiecare activitate la varsta prescolara trebuie sa-si gaseasca aplicabilitatea nu numai pe hartie, ci si afara pe strada, in magazine, langa si cu vecinii nostri.

            La dezvoltarea limbajului participa mai multi factori: mediul familial si cel social, toate obiectele de studiu si in special disciplinele scolare care prevad cunostintele pedagogice si au ca obiectiv cunoasterea limbii si dezvoltarea limbajului.

            Cultivarea limbii romane a constituit o fireasca preocupare inca din perioada pasoptista, cand Vasile Alecsandri argumenta ca„limba este tezaurul cel mai pretios pe care-l mostenesc copii de la parinti, depozitul cel mai sacru lasat de generatiile trecute si care merita sa fie pastrat cu sfintenie de generatiile ce-l primesc”.

            In anii pe care i-am petrecut in mijlocul copiilor de varsta prescolara, am plecat de la ipoteza ca, limbajul constituie instrumentul de lucru pentru toate celelalte activitati ce se desfasoara in gradinita, am constatat ca cel mai eficace mijloc prin care copiii isi dezvolta limbajul, se pot corecta anumite defecte de vorbire, se pot consolida si verifica insusirea unor notiuni, cat si a priceperilor si deprinderilor formate, este jocul didactic.

            Prescolarul in timpul jocului didactic, manuieste diferite obiecte, jucarii, astfel ii cream posibilitatea de a le atinge, de a le pipai, avand asupra lui un puternic caracter motivational, dand frau liber gandurilor fiind nevoit sa redea ceea ce vede, ceea ce gandeste in momentul respectiv.

            Antrenarea tuturor copiilor, mi-a dat prilejul sa observ pe fiecare in parte, intervenind numai atunci cand au aparut confuzii sau inconsecvente, putand realiza sarcinile cognitive si formativ– educative.

            In atentia mea a stat, in primul rand perfectionarea laturii fonetice a limbajului copiilor, tinand seama de particularitatile fonetice ale limbajului roman, deoarece asimilarea compozitiei sonore a cuvintelor reprezinta la gradinita un moment insemnat in dezvoltarea limbajului, ajutandu-i in mod special pe copiii cu probleme in exprimare si pronuntie sa se descurce mai usor.

            In cariera mea didactica am intalnit si observat in special la grupa mica si mijlocie multi copii care manifesta tulburari de vorbire, dar printr-o temeinica munca individuala si cu grupuri mici de copii, folosind jocurile– exercitiu si jocurile didactice alese de mine am insistat asupra corectarii pronuntiei copiilor.

            Am observat ca forma de joc antreneaza, mai bine ca oricare tip de activitate, copilul in stimularea si exersarea vorbirii in directia propusa, fara ca el sa constientizeze acest efort, deoarece introducandu-se elemente distractive, care produc copiilor bucurie, activitatea desfasurata evolueaza intr-o atmosfera calda, plina de veselie, copilul participa afectiv la sarcina pe care i-o impune jocul, favorizand insusirea sau fixarea cu usurinta a cunostintelor, a deprinderilor.

            I. Cerghit afirma ca„jocul didactic a devenit una din principalele metode active, atractive, extrem de eficace in munca instructiva cu copiii.”

            Noi, educatoarele, nu avem dreptul sa uitam ca modelam, materia prima– OMUL– si ca in meseria noastra trebuie sa punem suflet, rabdare, multa intelegere si mult tact pedagogic.

            Pornind de la particularitatile psihice ale copilului prescolar, m-am gandit ca daca as aplica o tehnica corecta permanenta in ceea ce priveste jocul didactic in activitatile desfasurate ca metoda de dezvoltare a limbajului, as putea compara rezultatele obtinute cu obiectivele urmarite si in felul acesta as putea sa apreciez eficienta metodelor si mijloacelor folosite.

            Sub influenta jocului si a activitatilor programate, indrumati de catre mine, experienta cognitiva a copiilor se amplifica, se contureaza memoria si reproducerea capata atributul intentionalitatii.

            Avand in vedere importanta jocului didactic si a exercitiului joc in ceea ce priveste stimularea potentialului creator al copilului prescolar si din dorinta de a-i face pe copii sa indrageasca jocul in orice context s-ar afla, m-a determinat sa caut si sa creez noi jocuri didactice folosite in cadrul activitatilor care au dus la optimizarea procesului de invatare.

            Lucrarea aceasta isi propune sa valorifice experienta didactica personala, tinzand spre o mai larga cuprindere, spre o mai atenta selectie a optiunilor pedagogice, urmarind cu prioritate educatia cognitiva si de limbaj, intelectuala, estetica si etica a prescolarului.

            Documentarea am realizat-o pe baza unei bibliografii de specialitate, psihopedagogice si metodice, cat si pe baza studiilor aparute in publicatiile periodice.

            Exemplu:„Curriculum pentru invatamant prescolar” (3– 6/7 ani)– 2008

   M. Bocos–„Teoria si metodologia instruirii”

   E. Szekely–„Literatura pentru copii”

  C. Cucos–„Pedagogie”

  I. Nicolae–„Tratat de pedagogie”

  M. Dumitrana–„Educarea limbajului in invatamantul prescolar”

 S. Breben, E. Gongea–„Metode interactive de grup”, etc.

          
„Tot ceea ce stim, credem si gandim despre copil se reflecta in tot ceea ce facem pentru el. Cu cat ne vom apropia mai mult de el si il vom intelege mai bine, cu atat vom invata mai multe despre ceea ce ar trebui sa facem pentru al ajuta sa creasca si sa se dezvolte la nivelul intregului potential de care dispune”

           „Nu ne putem juca sau nu putem face experiente cu mintea si sufletul copiilor. Firea omeneasca isi are un mers firesc care trebuie cunoscut si respectat.”



Autor(i): Stan Floarea
Anul aparitie: 2013
Nr. pagini: 98