Testament Gutenberg

Cartea autorului pr. prof. Buga Ion „Testament Gutenberg" de la editura Sfantul Gheorghe Vechi

,, Eruditia nu face casa buna cu profunzimea\\", considera Emil Cioran. Aceasta dilema (eruditie ori profunzime?) porneste de la presupunerea ca intre cei doi termeni nu poate exista nicio,, convietuire\\". In volumul de fata, parintele Ion Buga se incumeta sa ne arate contrarul. De altfel, termenii de mai sus pot fi usor inlocuiti cu altii, de pilda cu,, exactitate si adevar\\" (Constantin Noica), sau, de ce nu, cu faimosul ultimatum paulin dintre,, litera si Duh\\" (cf. II Cor. 3, 6). Si totusi, opozitia nu este decat aparent ireductibila! Cioran insusi admitea ca exista fiinte in care eruditia si profunzimea nu se exclud, ci dimpotriva, se potenteaza reciproc (exempli gratia: Jorge Luis Borges). Un astfel de om este si parintele Ion Buga. O asemenea carte este,, Testament Gutenberg\\".
E de admirat consecventa (as spune chiar,, indarjirea\\") cu care parintele Buga isi construieste cartea. Sunt puse in joc nenumarate referinte, din autori care nu au (aparent) nimic in comun. Acest urias efort de sinteza, de asimilare, are toate datele unui pariu pro domo: o lupta cu ingerul/demonul culturii universale, o adevarata proba de foc pentru propria reflectie teologica. Parintele Buga nu are nimic de demonstrat. A face parada de eruditie prin cantitatea de autori si de citate inserata in text (definitia imposturii intelectuale) e departe de intentiile sale. Aici fiecare referinta e insotita si filtrata (legitimata) de o reflectie personala, adeseori incomoda, daca nu chiar contraintuitiva. Adica in raspar cu ceea ce am fi tentati sa credem la o prima lectura.

Daca ar fi sa identificam tema cartii de fata, ne gasim (din nou) in fata unei dileme: in prima parte (tiparita inca din 2008 ca volum de sine statator), parintele Buga urmareste in detaliu destinul culturii scrise de-a lungul istoriei umanitatii, selectand insa cu grija momentele care i se par semnificative (avem de-a face, deci, cu o lectura subiectiva a istoriei culturii); in partea a doua (de data mai recenta), intalnim reflectii care tin mai degraba de filosofia culturii. Asumand o responsabilitate aproape profetica fata de generatiile viitoare, parintele Ion Buga ne lasa acest,, Testament\\", cu speranta ca actul scrierii (care il presupune intotdeauna pe cel al lecturii, al receptarii), va continua sa ramana una dintre nevoile esentiale ale umanitatii. De altfel, pentru parintele Buga, cultura (scrisa sau orala), in dubla sa functionalitate (conservare si transmitere), isi are temeiul transcendent in rostirea principiala a Creatorului:,, Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra\\" (Gen. 1, 26); cu alte cuvinte, omul reflecta, in calitatea sa de,, fiinta cuvantatoare\\", dialogul iubirii (dialog fiintial, perihoretic) dintre Persoanele Treimii. Cuvantul este, asadar, un mod de impartasire a fiintei[1]. Inca mai mult: cultura umana, chiar in ipostaza (de)cazuta de surogat al unei prezente (divine) mereu amanate (J. Derrida), continua sa se manifeste euharistic, impartasind (,, diseminand\\") sensuri, ratiuni ale fiintei,, cazute in timp\\"...

Alexandru Valentin Craciun

OPINIA CITITORILOR