Tunelul de la capatul lumii, Diana Alzner, Pavcon

”Aveam de spus o poveste adevarata si, pentru ca nu puteam s-o infatisez lumii ca atare, am pus-o intr-o rama SF.” - Diana Alzner

Un roman de o profunzime aparte, cu o actiune vibranta de la un capat la celalalt. O carte halucinanta, care te va pune pe ganduri intr-un mod in care nicio alta carte n-a mai facut-o! O poveste superba!

RECENZIE de Ana-Veronica Mircea

Am cumparat cartea cu vreo trei luni in urma si am lasat-o sa astepte o perioada decretata de mine insami drept vacanta/concediu, ca sa savurez lectura pe indelete, fara sa ma streseze gandul la vreo traducere [intarziata] care-si cere incheierea parca aratandu-ma cu degetul si strigand: „Chiulangioaico!”

Dar n-am citit pe indelete, ci pe nerasuflate, intr-o singura dupa-amiaza, fara sa las cartea din mana. Nu datorita suspansului. Nu suspans e cuvantul potrivit, ci fascinatie.

Prezentarea de pe site-ul editurii nu e exagerata, cartea e halucinanta, nu te lasa sa pleci, asa cum nu lasa dansul unduitor al sarpelui si privirea lui hipnotizanta prada sa fuga. Am ales comparatia asta pentru ca Tunelul de la capatul lumii isi are doza sa de horror, iar Diana Alzner e o maestra a horror-ului – a unui horror susurat, fascinant, halucinant.

Numai ca, fata de proza ei scurta, romanul asta este ceea ce e teseractul fata de cub. Iar, ca definitie clasica, inclusa in carte, „teseractul este fata de cub ceea ce este cubul fata de patrat”.

Diana e si o maestra a scrisului in general. Sunt cusurgioaica (mai ales cand e vorba de ceea ce fac altii, nu eu...), dar frazelor ei nu le pot gasi cusururi, asa cum nu pot gasi nici hibe in logica actiunii.

Ar mai fi de spus ca in romanul Dianei mi-am regasit, pe alocuri, propriile ganduri. Iata un exemplu:

„Singurul lucru care mi-a dat fiori vreodata, in modul in care moartea le da fiori altor oameni, este perioada de timp de dinainte de a fi fost conceputa, caci unde eram eu atunci? Moartea nu aduce nicio schimbare, nicio sciziune a eului, pe cand, inainte de conceptie, eu nu eram, ceea ce este cu adevarat teribil si de neacceptat.”

Mi-am notat si un citat preferat:

„Sa doarma intr-o carte este cea mai frumoasa inmormantare de care poate avea parte un om.”

Numar pagini: 376

OPINIA CITITORILOR