Umanismul dreptului execuţional românesc. Acordarea drepturilor în mediul penitenciar

Umanismul dreptului execuţional românesc. Acordarea drepturilor în mediul penitenciar.

Drepturile condamnaţilor nu existau în societatea socialistă, unde condamnaţii erau consideraţi excluşi din societate, duşmani ai societăţii, care nu corespundeau tipului de „om nou” configurat de normele vieţii şi muncii comuniştilor ale echităţii socialiste.

Drepturile cetăţenilor condamnaţi se afirmă din ce în ce mai mult pe plan european, în ţara noastră existând încă multe prejudecăţi, poziţii partizane, de cele mai multe ori intolerante.

Drepturile condamnaţilor într-o societate democratică trebuie aplicate integral, dar ţinându-se seama de drepturile celorlalţi cetăţeni care nu trebuie restricţionate.

Personalul penitenciarelor trebuie să fie strict specializat, cei care au rolul de a oferi programe de ajutor, resocializare, reeducare, consiliere trebuie să ştie că fac acest lucru din datorie pentru cetăţenii liberi pe care îi apără, prin oferirea de soluţii pentru cei care ies din penitenciare.

Capitolul I. Unele aspecte privitoare la aplicarea drepturilor omului în penitenciare

Capitolul al II-lea. Standarde şi principii acceptate pe plan internaţional

Capitolul al III-lea. Regulile europene pentru penitenciare

Capitolul al IV-lea. Aspecte critice şi practice în material drepturilor condamnaţilor introduse
prin Recomandarea Comitetului de Miniştri referitoare la Regulile penitenciare europene (2006) 2

Capitolul al V-lea. Drepturile constituţionale ale condamnaţilor români sau care execută pedepse în România

Capitolul al VI-lea. Drepturile persoanelor condamnate pe timpul executării pedepsei

Capitolul al VII-lea. Facilităţile ce se pot acorda condamnaţilor şi permisiunea de ieşire din penitenciar

Capitolul al VIII-lea. Graţierea

Capitolul al IX-lea. Liberarea condiţionată

Capitolul al X-lea. Concluzii

Anexe