Vantul prin salcii (Kenneth, Grahame)

Pe cand lunecau inainte, iarba imbelsugata din lunca ce se intindea de fiece parte parea in dimineata aceasta de o prospetime si de o verdeata neintrecute. Niciodata nu vazusera trandafirii macesului atat de vii, florile sub salcii atat de multe, trifoiul din lunca atat de inmiresmat si patrunzator. Apoi, murmurul stavilarului ce se apropia incepu a stapani vazduhul si simtira ca se apropiau de sfarsitul expeditiei lor, oricare avea sa fie. 

Un semicerc larg de spuma, lumini sclipitoare si valuri verzi - stavilarul cel mare unea canalul din mal in mal, tulbura toata suprafata calina cu vartejuri si dare de spuma si inabusea orice alt sunet cu soapta solemna si alintatoare. 

Cam in mijlocul apei, in imbratisarea scantaietoare a stavilarului, era ancorata o mica insula, imprejmuita des  cu salcii, cu mesteceni argintii si cu anini. Tacuta, sfioasa, dar plina de inteles, isi ascundea parca taina indaratul unui val. 

OPINIA CITITORILOR